— Nici n-am mai v[zut a=a blestem[\ie, murmura Herdelea, cl[tin`nd din cap, seara c`nd vorbeau de feciorul Glaneta=ului. Parc[-mi pare r[u acuma c[ nu l-am l[sat s[ fi stat ]n temni\[, s[-i mai treac[ buiecia...

De altfel Ion ]nsu=i tr[ia ]ntr-o tulburare at`t de ciudat[, c[

aproape nu-=i d[dea seama ce mai voia =i unde vrea s[ ajung[.

De c`nd a ]nfruntat pe Vasile Baciu i se p[rea c[ toat[ lumea

]l du=m[ne=te =i totu=i se sim\ea mai fericit ca totdeauna. Aci era de o veselie uimitoare, glumea cu cine-i ie=ea ]n cale, aci se ]nfuria =i suduia din senin, c[ut`nd oricui ceart[ =i b[taie.

Mai ales c`nd ]i pomenea cineva de Ana se zbor=ea =i fulgera; ba ]n cele din urm[ ajunse s[ vad[ un vr[jma= de moarte ]n oricine rostea ]n fa\a lui numele ei sau pe al lui Vasile. }ntr-o duminic[, tocmai ]n vremea liturghiei, b[tu crunt pe tat[l s[u, pentru c[ ]l sf[tuise, foarte pe departe, s[ caute s[ se ]n\eleag[

cu Vasile Baciu, c-ar fi auzit c[ acuma ar fi bucuros s[-i dea fata =i chiar o zestre frumoas[.

Avea uneori clipe c`nd ]=i zicea c[ se poart[ ca un prost[nac, alerg`nd dup[ cai verzi, ]n loc s[ stea de vorb[ cum se cuvine =i s[ ]ncerce o ]nvoial[ cinstit[. Se g`ndea atunci c[

Vasile Baciu, ]nc[p[\`nat cum e, poate s[ se r[zg`ndeasc[, s[

lase pe Ana s[ nasc[ =i s-o \ie acas[ cu copilul p`n[ ce va veni altul s-o cear[ de nevast[. Au mai fost =i alte fete cu copii din flori care totu=i s-au m[ritat, dar ]nc[ fata bog[ta=ului Va-212

Ion

sile Baciu?... Asemenea ]nchipuiri ]l f[ceau ]ns[ mai d`rz. „Mai bine s[ r[m`n tot calic, dec`t s[ m[ frece ei pe mine!“ ]=i r[spundea cu un sim\[m`nt de mare mul\umire.

C`teodat[ ]i venea s[ izbucneasc[, s[ strige ]n gura mare c[ =i-a ]mplinit g`ndul, c[ de acum poate avea =i p[m`nt =i de toate, numai s[ vrea d`nsul, c[ci toate numai de voin\a lui at`rn[. A=teptarea de azi ]i umplea fiin\a de o pl[cere nemaisim\it[. Tocmai fiindc[ i-ar fi fost u=or s[ puie cap[t tuturor ne]n\elegerilor, nu se ]ndura, parc[ s-ar fi temut c[, ]ndat[

ce va fi dob`ndit ce a r`vnit at`t de vijelios, vor ]ncepe poate alte zbucium[ri, necunoscute =i mai grele.

}ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judec[torie

]n Armadia, printr-un aprod trimis ]nadins dup[ d`nsul. Se duse

]ndat[, nep[s[tor, f[r[ s[ se sf[tuiasc[ cu nimeni, ca =i odinioar[, c`nd cu p`ra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l mai durea de ce i s-ar putea ]nt`mpla acolo, de vreme ce planul lui a izbutit =i fericirea e at`t de aproape, c[ doar s[ ]ntind[ m`na s-o culeag[.

Un domn str[in, gros =i gras, cu ochelari negri, cu fa\a plin[

=i rotund[ ca o lun[, ]l ]ntreb[ cine i-a f[cut jalba ]mpotriva domnului judec[tor. Ion nu st[tu pe g`nduri nici un minut, ci spuse ]ndat[ c[ Herdelea i-a f[cut-o... Numai dup[ ce-a ispr[vit

=i a v[zut pe preotul Belciug al[turi de judec[torul m`nios, mai la o parte, =i-a dat seama c[ s-a pripit =i =i-a adus aminte cum a f[g[duit ]nv[\[torului de at`tea ori c[ nu-l va vinde nici

]n ruptul capului. De aceea c[ut[ s-o dreag[, ad[ug`nd c[ el a st[ruit la Herdelea =i l-a rugat ]n genunchi p`n[ l-a ]nduplecat.

Domnul str[in ]ns[ nu-l mal ascult[, fiind ocupat s[ dicteze ceva pe ungure=te altui domn care scria foarte repede la un birou. Dup[ un r[stimp apoi domnul str[in, care vorbea stricat rom`ne=te, ]l ]ntreb[ dac[ s-a g`ndit bine ce a f[cut, iar c`nd d`nsul r[spunse c[ s-a g`ndit, ]i zise c[ pl`ngerea lui e mincinoas[ =i, prin urmare, ]n loc de dou[ s[pt[m`ni, acuma poate s[ fie ]nchis dou[ luni, de nu =i mai mult... Ion, cu o

]nf[\i=are nep[s[toare, t[cu. Pe urm[ un aprod ]l scoase afar[.

213

Liviu Rebreanu

P`n[ ce ajunse ]n uli\[, fl[c[ul se mai g`ndi c[ n-ar fi trebuit s[ v`nd[ pe Herdelea. }n uli\[ ]=i zise c[ =i ]n temni\e oameni trebuie s[ stea =i c[ ori o s[pt[m`n[, ori o lun[, tot un drac e... Apoi toat[ afacerea aceasta fu ]ngropat[ sub noianul grijilor cu Ana, cu Vasile Baciu, cu p[m`nturile lor care vor fi ale lui...

Fiindc[ Ion, de la o vreme ]ncoace nu mai mergea a=a de des pe la Herdelea ca ]nainte =i niciodat[ n-a deschis vorba despre ]ncurc[turile lui cu Ana, familia ]nv[\[torului de-abia dup[ vreo s[pt[m`n[ =i ]nt`mpl[tor a aflat cum odrasla Glaneta=ului nici n-a vrut s[ asculte pe Vasile Baciu c`nd a

]ncercat s[-l descoase asupra g`ndurilor lui cu fata batjocorit[.

Domni=oarele =i doamna convinser[ lesne pe Herdelea c[ el, ca ]nv[\[tor =i om luminat, e dator s[ intervin[, s[ pov[\uiasc[

=i la nevoie s[ dojeneasc[ pe „destr[b[latul care nu mai are fric[ nici de Dumnezeu =i nici de oameni“. M[gulit, ]nv[\[torul chem[ ]ndat[ pe Ion, care r[spunse c[ vine, numai s[ arunce

]ntì ni=te ogrinji ]n ieslele Dumanei.

— P[cat c[ nu-i aici =i Titu, murmur[ Herdelea, a=tept`nd aproape mi=cat s[ soseasc[ fl[c[ul. Am b[gat de seam[ c[ Titu are mult[ influen\[ asupra nebunului... Ei, dar acuma s[racul Titu cine =tie cum se trude=te ]n Gargal[u! C[ci de, pìnea cea de toate zilele greu se agonise=te =i cu mult[ sudoare!

Ion intr[, dar de la primele cuvinte se burzului, se ro=i, se

]nfurie =i cur`nd i-o tr`nti, f[r[ ru=ine, ]nv[\[torului:

— Dar mai l[sa\i-m[ ]n seama necuratului, c[ doar nici eu nu-s copil =i =tiu bine ce fac =i cum trebuie s[ m[ port!... Apoi z[u a=a!... N-o iau, domnule ]nv[\[tor, pentru c[ n-am poft[ s-o iau. +i drept s[ v[ spun, mi-i ur`t[ Ana ca mama p[durii =i nu mi-ar mai trebui, s[ =tiu c[ badea Vasile mi-ar pune colea-n palm[ tot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a r[mas ea cu p`ntecele la gur[? Io-s vinovat? Ea-i de vin[, c[ de nu i-ar fi pl[cut, nu s-ar fi l[sat... C[ doar n-am rugat-o eu, p[catele mele...

Herdelea se cruci ascult`ndu-l =i amu\i, iar fetele fugir[ ]n salon ca s[ nu fie nevoite s[ mai aud[ asemenea vorbe p[g`ne.

Numai d[sc[li\a nu-=i pierdu cump[tul, ci aprinz`ndu-se de 214

Ion

indignare, ]i zise, c[ut`nd totu=i s[-=i p[streze demnitatea:

— Nu \i-i ru=ine \ie, m[i b[iete, s[ vorbe=ti a=a ]n fa\a noastr[, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdrav[n?

Nici \iganii cei mai nemernici n-ar ]ndr[zni s[ fac[ =i s[ gr[iasc[

precum ]ndr[zne=ti tu! Frumos ]\i st[, n-am ce zice... Noi te-am crezut mai de treab[ =i mai a=ezat ca pe al\ii, dar v[d c[ n-ai pereche ]n blestem[\ii... Da, da, bine-a zis cine-a zis c[ din coad[ de cìne nu faci p`n[-i lumea sit[ de m[tase... Foarte bine a zis...

— Las[-l, drag[, las[-l mai ]ncet, c[-i t`n[r =i nu =tie ce vorbe=te, interveni Herdelea ]mp[ciuitor, uit`ndu-=i hot[r`rea energic[ de adineaori ]n fa\a ]nd`rjirii fl[c[ului. }ncerc[ apoi s[-l ]mbl`nzeasc[ reamintindu-i c[, de c`te ori i-a ascultat sfaturile numai bine i-a mers, =i st[ruind mai ales asupra p[\aniei cu Simion Lungu, c`nd fusese c`t pe-aci s[-i putrezeasc[ oasele prin cele temni\e =i c`nd numai jalba pe care i-a f[cut-o d`nsul l-a sc[pat teaf[r.

}nv[\[torul n-apuc[ s[ ispr[veasc[. Pe Ion bl`nde\ea aceasta

]l sugruma fiindc[ ]l silea s[ se ru=ineze. Dar nevr`nd s[ se dea ]nvins, ]=i aduse aminte de domnul str[in de la judec[torie

=i s[ri m`nios, strig`nd:

— C[ bine m-ai sf[tuit, domnule ]nv[\[tor! Mai bine nu m[ sf[tuiai =i m[ l[sai ]n pace s[ stau ]nchis atunci dou[

s[pt[m`ni, dec`t s[ stau amu dou[ luni ori poate =i doi ani!...

Las[ c[ am aflat =i noi cum s-au ]ntors lucrurile, ca doar nu suntem tocmai a=a de pro=ti...

— Vas[zic[ asta \i-e recuno=tin\a, m[i Ioane? zise Herdelea ]nfrico=at de ]ndr[zneala feciorului. Dup[ ce m-ai rugat o sear[ ]ntreag[, =i tu =i ai t[i, s[ nu te las, acuma ai obraz s[-mi faci imput[ri? Ui\i c[ tot pl`ngerea mea te-a sc[pat de temni\[...