Oasele lui Ion p`rìr[ urc`ndu-se ]n culcu=.
O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\ìt[ de friguri. Apoi Ana ]ncepu s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l roage s[ fie cuminte. Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[ nu-l trezeasc[ =oaptele ei
=i-i astup[ gura cu o s[rutare.
Apoi, cu o mi=care brusc[, ]i ridic[ p`n[-n brù c[ma=a. Picioarele fetei erau fierbin\i =i str`nse. }=i ]ncol[ci bra\ele ]n jurul g`tului lui, ]l str`nse cu o putere neb[nuit[, parc-ar fi vrut s[-l sugrume, =i-i lih[i ]n ureche, pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire:
— Ionic[... ce vrei s[ faci... ce faci?... Nu... Nu...
161
Liviu Rebreanu
O podidir[ lacrimile =i pl`nse cu sughi\uri, bolborosind
]ntruna vorbe rug[toare, ]n vreme ce Ion o ostoia s[rut`nd-o:
— Taci... taci... taci...
Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esau tot mai nest[vilite, p`n[ ce se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care o sp[im`nt[ ]ntr-at`ta c[-=i ]ncle=t[ din\ii ]n buzele fl[c[ului, zv`rcolindu-se.
|ip[tul fetei se ]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i zb`rnì mai prelung ]n urechile lui Vasile Baciu care, de=i strivit de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu mintea ]nc`lcit[ =i, auzind oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedumerit:
— Ce face\i voi acolo?
Glasul tulbure ]nghe\[ s`ngele ]n vinele ]ndr[gosti\ilor. Ana
]=i amu\i brusc suspinele, pierz`ndu-se ]n bra\ele fl[c[ului.
Trecu astfel un minut. Baciu asculta, jum[tate treaz, jum[tate prin somn. Apoi cotrob[i cu m`na pe lavi\a de la capul patului, ca =i c`nd ar fi c[utat chibriturile. Creierii lui obosi\i de be\ie parc[ b[nuiau ce se petrece pe cuptor =i ]ntr-o clip[ f[cu o mi=care s[ se scoale, s[ vad[ =i s[-i opreasc[. Dar ]n acela=i timp ]i trecu prin g`nd c[ trebuie s[ fie George =i deci poate s[-l lase ]n pace. G`ndul acesta ]l pr[v[li ]ntr-un somn mai lini=tit.
Totu=i bìgui proste=te p`n[ s[-l cople=easc[ toropeala:
— Apoi... ia seama... nu... vezi bine... ru=ine... porc[ria...
asta...
}ndr[gosti\ii nu mai suflar[ nici o =oapt[. St[teau ]mbr[\i=a\i
=i neclinti\i ca =i c`nd s-ar fi unit pentru totdeauna. }n cur`nd s[rut[rile lor fur[ iar ]nghi\ite de sfor[iturile din pat...
Ion se cobor] de pe cuptor c`nd c`ntau coco=ii a doua oar[
=i Ana ]l ]nso\i p`n[ la poart[. Frigul p[rea mai vr[jma=, iar
]ntunericul mai posomor`t.
— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea! murmur[ fata cu din\ii d`rdìnd =i glasul ei domol se ]mpr[=tie ]n t[cerea nop\ii ca un strig[t puternic.
Fl[c[ul trebui s[-=i mu=te buzele ca s[ nu izbucneasc[ de bucurie. O ciupi u=or de obraz =i apoi porni mul\umit, l[s`nd-o
]n poart[.
162
Ion
Fulgii de z[pad[, mai lene=i, picurau bl`nd, i se a=ezau frumos pe p[r, pe umeri, pe obraji; ]i sim\ea topindu-se pe bra\e ca ni=te s[rut[ri reci =i amenin\[toare. }n clipa c`nd nu mai auzi pa=ii fl[c[ului, Ana v[zu deodat[ c[ din =an\ul celalt se ridic[ un om =i porne=te ]ntins spre ea.
— George! George! murmur[ fata fugind ]ngrozit[ ]n cas[.
Vrani\a se ]nchise ]n urma ei trosnind ca o desc[rcare de arm[ ucig[toare.
George, ascuns acolo de c`nd s-a ]ntunecat, v[zuse pe Ion intr`nd =i l-a a=teptat p`n[ a ie=it. Cuvintele Anei le-a auzit limpede, parc[ i le-ar fi spus chiar lui. Carnea ]i tremura de sc`rb[, iar ]n sufletul lui se fr[m`nta un gol care-l durea. Picioarele-i erau de plumb =i totu=i nu sim\ea cum le t`ra. Se pironi ]n mijlocul uli\ei, cu fa\a spre c[su\a turtit[ de povara
]ntunericului. St[tu a=a, uluit =i pierdut, ca un st`lp de piatr[.
Umezeala ]l p[trunsese la os. Se dezmetici. Scuip[ larg, dispre\uitor =i apoi rosti cu o u=urare mare:
— Scroaf[!...
163
CUPRINS
Liviu Rebreanu
Capitolul V
