— M-a sc[pat, cum s[ nu m[ scape... Zi mai bine c[ \i-ai b[tut joc de ne=tiin\a mea cum nici n-a= fi putut crede, c[ doar mai frumos cum m-am purtat eu cu dumneavoastr[ nu s-a purtat nimeni... Dar amu nu-i nimic! S[ fim s[n[to=i! De-amu oi 215

Liviu Rebreanu

=ti =i eu s[ m[ feresc =i s[ umblu dup[ capul meu... S[ dea Dumnezeu noapte bun[!...

Ie=i repede, tr`ntind u=a =i bodog[nind p`n[ acas[.

At`ta obr[znicie ]ncremeni chiar =i pe doamna Herdelea,

]nc`t de-abia ]ntr-un t`rziu putu zice:

— A ]nnebunit de tot becisnicul! ceea ce se potrivea =i cu p[rerea domni=oarelor care, reap[r`nd, nu mai =tiau cum s[-=i arate revolta.

P`n[ noaptea t`rziu uimirea nu se potoli ]n casa Herdelea. Asemenea necuviin\[ din partea unui s[tean nu li se mai

]nt`mplase niciodat[... +i sup[rarea tuturor era mai mare pentru c[ tocmai Ion dovedea at`ta nerecuno=tin\[ =i lips[ de respect. Fiindc[ to\i l-au iubit, acuma to\i ]l oc[rau la

]ntrecere. Familia ]nv[\[torului ]l privise ]ntotdeauna ca pe un om al casei, mai iste\ =i mai sp[lat ca ceilal\i \[rani. Herdelea se m`ndrea c[ l-a avut elev =i-1 l[uda pretutindeni. Ce-i drept, =i Ion fusese ve=nic s[ritor =i nu se codea, dac[ i se cerea, ba s[ alerge p`n[-n Jidovi\a sau Armadia, ba s[ mai sfarme ni=te lemne pentru buc[t[rie... }n serile lungi de iarn[, c`nd plictiseala omoar[ satele, c`nd de frica ei oamenii se culc[ odat[ cu g[inile, feciorul Glaneta=ului petrecea de multe ori ]n casa ]nv[\[torului, ascult`nd sau spun`nd basmuri, c`nt`nd ori juc`nd loton =i durac... }ns[=i doamna Herdelea, care nu-=i ascundea dispre\ul fa\[ de pro=ti, cum le zicea d`nsa \[ranilor, cu Ion vorbea ca =i cu o persoan[

de seama ei, mai ales c[ el =tia s[ p[streze totdeauna buna-cuviin\[. +i acuma, acela=i Ion nu se ru=ineaz[ s[ r[cneasc[

=i s[ amenin\e pe domnul ]nv[\[tor!

— Dac-ar fi fost acas[ Titu, sunt sigur[ c[-l plesnea! zise Ghighi, r[zboinic[.

Herdelea ]ns[ mai mult se ]ntristase dec`t se m`niase. Din toate vorbele lui Ion, ]l izbir[ ]ndeosebi cele despre pl`ngerea

]mpotriva judec[torului. Apoi o b[nuial[ ]i s[get[ inima: dar dac[ nebunul s-a apucat s[ spuie pe undeva cine i-a f[cut jalba?... Nu mai v[zuse de mult pe Ghi\[ Pop de la judec[torie, 216

Ion

dar parc[ sim\ea c[ comisiunea de anchet[ trebuie s[ fi umblat prin Armadia =i deci se prea poate s[ fi fost chemat =i Ion...

Atunci nenorocirea e pe drum...

— Te pomene=ti c[ mai dam =i de belea din pricina reclama\iei cu obraznicul [sta! vorbi Laura care, de c`nd se logodise, ]mperechease seriozitatea cu pesimismul.

— Nu m-a= mira deloc! ad[ug[ d[sc[li\a m`ngìndu-=i gura

=i nasul. De la astfel de pro=ti te po\i a=tepta la tot ce-i mai r[u!

— Hodoronc-tronc! f[cu Herdelea. L[sa\i, c[ nu-i nici dracul a=a de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar r[u nu-i! Omul o fi av`nd cine =tie ce necazuri, s-apoi la necaz omul vorbe=te vrute =i nevrute!

}n vreme ce sufletul ]i s`ngera de presim\irea nenorocirii, trebui s[ z`mbeasc[, s[ glumeasc[ =i s[ conving[ familia c[

nu-i nici o primejdie... D[sc[li\a =i fetele, obosite de indignare, dormir[ ca sc[ldate. Numai Herdelea se fr[m`nt[ toat[ noaptea cu ochii deschi=i, speria\i, c[ut`nd zadarnic s[ ]nece ]n

]ntuneric vedeniile ap[s[toare...

3

Preotul Belciug, fiind ]nnegrit ]n pl`ngerea lui Ion la fel cu judec[torul, fusese chemat ca informator ]n fa\a comisiunii, prezidat[ de primul procuror al tribunalului din Bistri\a.

R[spunse sur`z`nd cucernic la toate ]ntreb[rile, sim\indu-se curat ca floarea spinului =i nevr`nd s[ par[ c[ e cuprins de vreo pornire du=m[noas[ fa\[ de nimeni, de=i ]n sufletul lui fierbea ]mpotriva lui Ion care a cutezat s[-l p`rasc[. De altfel

]i veni foarte u=or s[ se l[mureasc[, av`nd doar s[-=i repete declara\iile f[cute cu prilejul procesului din care se ]n\elegea c[ feciorul Glaneta=ului este un element periculos pentru or-dinea legal[ din Pripas =i c[, ]n interesul ob=tesc, trebuia negre=it scuturat pu\in ca s[-=i vie ]n fire.

— Nu sunt om de legi =i deci nu pot vorbi dec`t ca un simplu profan, f[cu d`nsul drept ]ncheiere. Totu=i mi s-a p[rut 217

Liviu Rebreanu

=i mi se pare c[ domnul judec[tor n-a fost destul de sever cu delicventul. De altminteri, cea mai bun[ dovad[ c[

amenin\area pedepsei n-a avut efectul dorit este ]n afar[ de

]ns[=i pl`ngerea aceasta, care constituie o calomnie prea

]ndr[znea\[, este, zic, faptul c[ chiar acuma reclamantul e eroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit ]n satul nostru...

C`nd ]ns[ preotul auzi din gura lui Ion ]nsu=i c[ Herdelea este autorul adev[rat al pl`ngerii, se ro=i de mare m`nie. „Asta-i culmea ipocriziei! se g`ndi el. Pe de o parte ]mi vine la colin-dat =i m[ pofte=te la logodna fetei, iar pe de alt[ parte m[ t`r[=te pe la judec[\i! }n sf`r=it, bine c[ s-a f[cut lumin[!“

De-acuma era dovedit c[ ]nv[\[torul i-e du=man =i prin urmare se credea ]ndrept[\it s[ caute =i el s[-l loveasc[ =i ]nc[

tocmai c`nd ]i va fi lumea mai drag[. „Dac[-i vorba de f[cut r[u, apoi am s[-i ar[t c[ nu e greu deloc!“ se hot[r] d`nsul.

Cu c`t i se ]nr[d[cin[ ]n suflet convingerea c[ Herdelea e marele vinovat, cu at`t g[si mai multe ]mprejur[ri u=ur[toare pentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dec`t victima intrigilor ]nv[\[torului. }l comp[timi =i-i p[ru r[u c[ a fost nevoit s[ m[rturiseasc[ ]mpotriva bietului fl[c[u. Se g`ndi tot mai des la d`nsul =i din ce ]n ce cu mai mult[ duio=ie. Adic[ pentru ce

]l urm[rise cu at`ta ]nver=unare? Acuma, chibzuind mai bine lucrurile =i ]nt`mpl[rile, recuno=tea c[ s-a pripit c`nd l-a dojenit

]n biseric[ =i c-a gre=it ]ndemn`nd pe Simion Lungu s[-l p`rasc[. Da, da, s-a pripit, c[ci dreptatea adev[rat[ a fost de partea lui Ion... Deci trebuie s[ ]ncerce s[-=i r[scumpere gre=elile =i s[ fac[ ceva pentru s[rmanul om oropsit. +i, fiindc[

=tia bine ne]n\elegerile dintre el =i Vasile Baciu, ]=i propuse s[-i

]mpace, conving`nd pe Ion s[ ia pe Ana, iar pe Baciu s[-i

]mplineasc[ dorin\ele ]n ce prive=te zestrea. De altfel, dac[ ar izbuti, ar ]mpr[=tia =i ru=inea ce apas[ asupra satului din pricina lor. Adev[rat c[ Ana nu-i nici ]ntìa, nici ultima fat[ care a p[c[tuit: pe valea Some=ului sunt chiar unele sate unde mai toate miresele umbl[ cu copila=ul de m`n[. }n Pripas ]ns[, de 218

Ion

c`nd e Belciug ]n fruntea credincio=ilor, nu s-au pomenit copii din flori. +i apoi ceea ce face Vasile Baciu e strig[tor la cer.

Bine, a gre=it fata =i e vinovat[, dar pentru o gre=eal[ nu po\i s[ omori un om. At`ta cruzime nu s-a mai auzit. S-a dus vestea =i prin alte comune cum o las[ ]n fiecare zi v`n[t[ =i zdrobit[ de b[taie...

Preotul mai cump[ni c`t[va vreme planul, ca s[ nu aib[

pe urm[ s[-=i impute iar vreo pripire. Din zi ]n zi ]ns[ ]l g[sea mai m[re\. Herdelea are s[ ]ng[lbeneasc[ de necaz c`nd va afla c[ p`n[ =i Ion al Glaneta=ului, unealta lui nenorocit[, tot la popa caut[ ad[post sufletesc. Apoi, ]n afar[ de recuno=tin\a fl[c[ului, va dob`ndi =i ]ncrederea lui Vasile Baciu, pe care p[\ania fetei l-a pr[p[dit =i care ar fi bucuros acuma s-o vad[

m[ritat[ chiar =i cu feciorul Glaneta=ului, m[car c[ s-a jurat =i s-a l[udat at`ta c[ nu i-o d[ nici mort. Aici Belciug sim\ea o nou[ arsur[ a con=tiin\ei sale, c[ci =i el ]l asmu\ise odinioar[