asupra ultimelor am[nunte privitoare la nunta Laurei =i s[ ia de la tipografie invita\iile tip[rite pe h`rtie sidefat[, s[ le trimit[ din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispr[vi toat[ afacerea ]n c`teva minute, ]nc`t Titu se pr[p[di de r`s seara, c`nd femeile se ]napoiar[ din Armadia fr`nte de oboseal[.

}nfrigurarea nun\ii st[p`nea de-acuma toat[ casa... Rochia de mireas[ era gata. O lucrase ]ns[=i Laura =i o f[cuse o minun[\ie. }ncerc`nd-o ultima oar[, ]nainte de-a o pune ]n dulap p`n[ ]n clipa cea mare, toat[ familia a izbucnit ]n aplauze de admira\ie, at`t era Laura de frumoas[ ]ntr-]nsa...

Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile

=i hainele ]mpr[=tiate pe toate mobilele =i prin toate col\urile.

Cu trei zile ]nainte sosi George Pintea =i trase la hotel ]n Armadia, dar st`nd de diminea\a p`n[ seara ]n Pripas, neclintit de l`ng[ Laura. Am`ndoi erau foarte mi=ca\i =i vorbeau cu o pl[cere amestecat[ cu groaz[ de ceremoniile care le vor da dreptul s[ nu-=i mai ascund[ iubirea ]n fa\a nim[nui.

Laura sl[bise pu\in, dar a=a ]i =edea mult mai bine, ]ndeosebi cu ochii ve=nic umezi =i str[lucitori de o ner[bdare nel[murit[. Acuma toate ]ndoielile i se p[rea c-au p[r[sit-o =i se sim\ea mul\umit[ v[z`nd pe Pintea al[turi de ea. }i tremura inima ca sub o m`ngìere bl`nd[. „Mi-e drag! se g`ndea d`nsa

]nduio=at[. S[r[cu\ul! +i cum nu-l puteam suferi odinioar[!

Mare neroad[ am fost!“

Ghighi, b[g`nd de seam[ c[-i face pl[cere, ]i repeta ]ntruna c[ o invidiaz[.

— Spui adev[rat, Ghighi\[?... Crezi tu c[ voi fi fericit[?

— O, c`t a= vrea s[ fiu ]n locul t[u! min\ea Ghighi care, ]n sufletul ei, nu ]n\elegea cum poate s[ ia o fat[ frumoas[ =i rar[ ca Laura pe un omule\ care nu =tie nici m[car s[ danseze ca lumea.

244

Ion

Pintea era foarte galant =i aducea mereu mai ales bom-boane, fiindc[ Laura le ]mp[r\ea cu el, dup[ ce mu=ca din fiecare cu guri\a ei, ]nc`t ]ndr[gostitul mire se jura c[ n-a mai gustat niciodat[ asemenea bun[t[\i. }n ajunul nun\ii ]ns[ George veni cu ni=te daruri care ]i uimir[ pe to\i: un inel cu un briliant

]mpresurat cu rubine ca ni=te v`rfuri de ace de foc, cercei de aur cu stropi de diamante, =i un colan de platin[ cu o cruciuli\[

de aur av`nd la fiecare cap[t c`te-o stelu\[ de smaragd.

— Pup[-l! strig[ ]nv[\[torul v[z`nd bog[\iile acestea str[lucitoare, iar cum Laura, z[p[cit[ de bucurie, st[tea \intit[

locului, o lu[ de m`n[ =i ]i f[cu v`nt ]n bra\ele mirelui,

]ndemn`nd-o cu ]nsufle\ire: Pup[-l, Laura, n-auzi?... Pup[-l!

}n diminea\a cununiei sosir[ p[rin\ii lui George =i fra\ii lui mai mici, Marcu =i Vasile. Ceilal\i, fiind ]mpr[=tia\i prea departe prin lume, n-au putut veni, dar to\i au trimis telegrame de felicit[ri pe care B[lan de la po=ta din Armadia avea grij[

s[ le transmit[ ]ndat[ la Pripas prin curieri ocazionali. Am`ndoi fra\ii mirelui ]ndr[gir[ pe Laura =i f[cur[ curte Ghighi\ei, ]nc`t ea ]i g[sea mult mai dr[gu\i ca pe George.

}n fa\a cuscrilor, care de altminteri nu veniser[ cu m`na goal[, Herdelea oferi tinerilor „din partea b[tr`nilor“ un serviciu de cafea cu lapte, modest =i frumos. Tot atunci Titu d[rui lui George o tabacher[ de piele de crocodil, cump[rat[ din banii lui.

— Eu v[ dau ceva ce n-o s[ v[ dea nimeni, c[ci to\i se g`ndesc numai la mireas[... Ei bine, eu m-am g`ndit la mire, fiindc[ mi-e mai drag ca mireasa! vorbi d`nsul m`ngìnd pe Laura.

Ghighi se porni pe pl`ns v[z`nd c[ numai ea n-are ce s[

le ofere, p`n[ ce noul ei curtezan =i cumnat Marcu ]i spuse c[, dimpotriv[, ea poate s[ le d[ruiasc[ lucrul cel mai de pre\

=i anume c`te o s[rutare miresei =i mirelui, sau, dac[ i-e ru=ine, poate s[ le dea pe am`ndou[ miresei care ]ns[ s[ fie obligat[

a transmite una mirelui. }n Jidovi\a, notarul Stoessel primi pe distin=ii nunta=i cu toate onorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile. La sf`r=it ]=i ]ng[dui s[ \ie =i un mic discurs 245

Liviu Rebreanu

]n care spuse c[ e fericit c-a avut cinstea s[ ]mpreune cu articole de lege dou[ inimi at`t de tinere =i pline de speran\e.

Cununia fiind ]ntr-o duminic[, biserica cu dou[ turnuri din Armadia se umplu de oameni care nu se mai s[turau l[ud`nd frumuse\ea =i ging[=ia Laurei, dar =i ]nf[\i=area simpatic[ a lui George. Rochia miresei st`rni entuziasmul cunosc[toarelor.

Toate prietenele ei erau ]n p[r, ]mpreun[ cu mamele invidioa-se, dar mai mi=cate p[reau Elvira Filipoiu =i Lenica Sp[taru, ele fiind =i domni=oare de onoare.

+ase preo\i, ]ntre ei =i Belciug pe care Herdelea ]l poftise

]nadins ca s[ nu mai observe =i armadienii ne]n\elegerile lor,

]n frunte cu protopopul b[tr`n, le binecuv`ntar[ leg[tura, iar corul studen\ilor c`nt[ parc[ mai mi=c[tor ca ]ntotdeauna. C`nd protopopul le puse ]ntrebarea solemn[, mirele r[spunse cu un glas falnic de r[sun[ biserica; mireasa ]ns[ rosti un „da“ at`t de mititel =i de timid, parc[ i-ar fi fost ru=ine s[ n-o aud[ lumea. }n clipa aceea doamna Herdelea nu se mai putu st[p`ni

=i izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns, ceea ce ]nduio=[ pe to\i =i f[cu chiar pe Laura s[ l[crimeze pu\in, ca s[ se adevereasc[

vorba c[ nu s-a pomenit mireas[ care s[ nu pl`ng[ pu\intel.

Nunta fu serbat[ la ber[ria Rahova, ]n sala de la etaj pe care berarul o ]mpodobise feeric =i unde se adun[ toat[ dom-nimea din Armadia =i ]mprejurimi. Mireasa z[bovi pu\in p`n[

se schimb[ ]ntr-o elegant[ toalet[ de c[l[torie, culoare cafenie,

=i o p[l[rioar[ foarte dr[g[la=[, c[ci era hot[r`t ca, ]ndat[ dup[

cununie, tinerii c[s[tori\i s[ plece spre parohia lui George, dar cu un ]nconjur care s[ dureze cel pu\in o s[pt[m`n[, s[pt[m`na de miere... Aici primir[ felicit[rile zgomotoase ]n cursul c[rora Laura se ro=i p`n[-n v`rful nasului, deoarece domnii mai ]ndr[zne\i ]i doreau ]ndeosebi odrasle numeroase. La mas[ de-abia atinser[ m`nc[rile =i b[uturile. De altfel muzica faimosului Goghi din Bistri\a le sporea am`ndurora emo\ia.

Apoi George =opti ceva Laurei =i am`ndoi se ridicar[.

L[utarii intonar[ un mar= nup\ial care-i petrecu p`n[ jos ]n strad[ unde ]i a=tepta cea mai bun[ tr[sur[ din Armadia, s[-i 246

Ion

duc[ la Bistri\a, iar de-acolo s[-=i continue c[l[toria cu trenul.

Doamna Herdelea ]mbr[\i=[ lung pe Laura, ]nmuindu-se reciproc ]n lacrimi. Fiindc[ Ghighi pl`nsese c`te pu\in toat[ ziua, acum izbuti s-o s[rute f[r[ bocete, de=i tremura de durere.

Desp[r\irile \inur[ vreun sfert de ceas, urm`nd la r`nd Herdelea =i Titu, apoi familia Pintea de Laura, apoi familia Herdelea de George, apoi George de p[rin\ii =i fra\ii lui... +i tot timpul

\iganii c`ntau mar=ul nup\ial, pe c`nd sus, ]n ferestre, invita\ii priveau curio=i =i mi=ca\i, iar jos, ]n strad[, o mul\ime de lume c[sca gura =i asculta muzica.

}n sf`r=it mirii se suir[ ]n tr[sur[ =i vizitiul d[du bici cailor.

Batiste multe f`lfìr[ ]n v`nt, noi valuri de lacrimi se rev[rsar[.

— Drum bun!... S[ ne scrie\i!... De pretutindeni!...