Nu mi-o imaginez trăgând o sanie pe deal. Surorile mele erau puternice ca nişte câini de tracţiune.
— Ţi-am povestit vreodată despre Dick Mayfield? o întreb eu.
— Despre cine?
— Tipul cu care se întâlnea sora mea.
— Ce-i cu el?
— Sarah mă alunga de la telefon de fiecare dată când suna Dick.
Katie simte împunsătura din vocea mea. Şi asta este caracteristic unei surori mai mari.
— Nu cred că Dick Mayfield avea numărul meu.
Zâmbeşte, împreunându-şi degetele cu ale mele.
Nu mă pot abţine să nu mă gândesc la Paul şi la coada de porumbel pe care o făcuse cu mâinile.
— Dick avea numărul surorii mele, continuu eu. Nu a mai avut nevoie decât de un vechi Camaro roşu cu flăcări desenate pe margini.
Katie dă dezaprobator din cap.
— Armăsarul Dick şi Aspiratorul-de-Gagici, spun eu zâmbind. Am zis asta într-o noapte când el a venit la noi şi mama m-a trimis la culcare fără să mai servesc cina.
Dick Mayfield, apărut din senin în discuţie. Îmi spunea Micuţul Tom. M-a luat odată la o plimbare în Camaro şi atunci mi-a dezvăluit un secret. „Nu contează cât eşti de mic. Nu contează decât energia din motorul tău.”
— Mary se întâlnea cu un tip care conducea un Mustang din 1964, zice Katie. Am întrebat-o dacă fac ceva pe bancheta din spate. Mi-a răspuns că el era prea stresat să nu strice ceva la maşină.
Poveştile sexuale ascunse în poveşti despre maşini, ca o modalitate de a discuta despre orice fără a nu spune nimic de fapt.
— Prima mea prietenă conducea un Volkswagen părăginit, îi spun eu. Te întindeai pe bancheta din spate şi simţeai un iz ca de sushi. Nu mai puteai face nimic.
Katie se întoarce spre mine.
— Prima ta prietenă conducea?
Mă agit, dându-mi seama de ce afirmasem.
— Aveam nouă ani, îi spun, dregându-mi glasul. Ea avea şaptesprezece.
Katie izbucneşte în râs, apoi se lasă tăcerea. Se pare că în sfârşit a sosit clipa mult aşteptată.
— I-am spus lui Paul, o anunţ eu.
Katie îşi ridică privirea.
— Că nu mai lucrez la carte.
O vreme nu-mi răspunde nimic. Îşi duce mâinile la umeri, frecându-i pentru a se încălzi. După atâtea indicii şi atingeri, îmi dau în fine seama că ea nu s-a obişnuit cu temperatura din cameră.
— Vrei haina mea? o întreb.
Încuviinţează.
— Mi se face pielea de găină.
Mi-e imposibil să nu mă uit. Braţele îi sunt acoperite cu mici broboane. Curbele sânilor s-au albit, precum pielea unei dansatoare de porţelan.
— Uite, zic eu, dându-mi jos haina şi punând-o pe spatele ei.
Braţul drept îi atinge umărul preţ de o secundă, dar Katie ridică mâna şi mi-l menţine în acea poziţie. Se apleacă spre mine în timp ce eu stau înclinat spre ea, aşteptând. Aroma parfumului ei se simte din nou, venind dinspre şuviţele de păr. În sfârşit, iată răspunsul ei.
Katie îşi înclină capul şi mâinile mele ajung în interiorul hainei, în spaţiul întunecat unde aceasta îi atârnă peste umeri. Îmi las mâinile pe talia ei. Degetele mi se opresc pe materialul rochiei, surprinse de textura neobişnuită. Descopăr că o ţin strâns şi fără efort în acelaşi timp. O şuviţă de păr îi cade peste faţă, dar ea nu şi-o aşază la loc. Sub buză i se vede o pată de ruj, atât de minusculă încât poate fi zărită numai de la o distanţă microscopică, la care constat cu surprindere că am ajuns. Apoi Katie e prea aproape ca să ne mai concentrăm la altceva, aşa că simt căldura buzelor ei lipindu-se de buzele mele.
CAPITOLUL 27
Exact când sărutul devine mai pasional, aud uşa deschizându-se. Sunt gata să sar la gâtul intrusului, dar văd că este Paul.
— Ce se întâmplă? îl întreb, dându-mă înapoi.
Paul priveşte uluit prin cameră.
— Vincent a fost dus iarăşi la interogatoriu, reuşeşte el să îngaime.
Surprinderea pe care o resimte când o descoperă pe Katie în camera lui este echivalată de şocul ei văzându-l pe el în această încăpere.
Sper că o să-l înfunde pe Taft.
