La fel simţim

Vibraţiile-acelor armonii

Ce-nsufleţesc tăcutele pustii

În care voi ne-aţi îngropat pe veci!

Noi

Mulţilor ce nu ne-au înţeles

Le vom ierta ― căci suntem morţi acum.

Iar celor ce păşesc pe-al nostru drum

Le vom fi fraţi!...

O! fraţilor, cântaţi ―

Căci noi de-aci din groapă v-ascultăm!...

Cântaţi frumosul îngropat de-acei

Ce n-au putut să-l re’nvieze-n vers,

Cutreieraţi întregul Univers,

Şi-n cântecele voastre îngropaţi

Toţi vechii Zei!

Iar mâine-n zori, de-o fi să ne întâlnim

Pe-albastrele cărări, de unde azi

Noi vă privim ―

O!... Mâine-n zori, de-o fi să ne-ntâlnim,

Vă vom primi cu braţele deschise,

Şi-obrajii voştri,-adeseori scuipaţi,

I-om săruta ―

Căci voi ne sunteţi fraţi!...

ROMANŢA CELOR TREI ROMANŢE

lui Dumitru Cuclin

Mi-am zis:

Voi scrie trei romanţe...

Şi-n trei romanţe-mi voi închide,

Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morţi iubiţi ―

Trei clipe reci ―

Ce-mi stau în suflet împietrite,

Ca trei luceferi stinşi pe veci

Uitaţi în haos,

Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...

Mi-am zis apoi:

Romanţa primă

Voi scri-o-n gustul florentin ―

Aşa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice ―

Şi-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice

Că-ngrămădiră credincioşii

Pe groapa primului creştin...

Pe-a doua

Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,

Cu care-n Lesbos cântăreţii şi legendele nebune

Sărbătoreau pe blonda Venus.

Şi-n fiecare vers voi pune

Carmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

Iar pentru-a treia

Voi alege tot ce-i mai trist ―