La fel simţim
Vibraţiile-acelor armonii
Ce-nsufleţesc tăcutele pustii
În care voi ne-aţi îngropat pe veci!
Noi
Mulţilor ce nu ne-au înţeles
Le vom ierta ― căci suntem morţi acum.
Iar celor ce păşesc pe-al nostru drum
Le vom fi fraţi!...
O! fraţilor, cântaţi ―
Căci noi de-aci din groapă v-ascultăm!...
Cântaţi frumosul îngropat de-acei
Ce n-au putut să-l re’nvieze-n vers,
Cutreieraţi întregul Univers,
Şi-n cântecele voastre îngropaţi
Toţi vechii Zei!
Iar mâine-n zori, de-o fi să ne întâlnim
Pe-albastrele cărări, de unde azi
Noi vă privim ―
O!... Mâine-n zori, de-o fi să ne-ntâlnim,
Vă vom primi cu braţele deschise,
Şi-obrajii voştri,-adeseori scuipaţi,
I-om săruta ―
Căci voi ne sunteţi fraţi!...
ROMANŢA CELOR TREI ROMANŢE
lui Dumitru Cuclin
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanţe...
Şi-n trei romanţe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morţi iubiţi ―
Trei clipe reci ―
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinşi pe veci
Uitaţi în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi:
Romanţa primă
Voi scri-o-n gustul florentin ―
Aşa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice ―
Şi-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
