Şi-a zburat...
Şi parcă mi-a şoptit în treacăt:
― Bine-ai venit... De când te-aştept!
ROMANŢA CELOR CE SE VÂND
lui Alexandru Zamfirescu-Aliz
Se-ngroapă soarele-ntr-un nor ―
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!
Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă ― cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...
Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti ―
Toţi ne’nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.
ROMANŢA PELERINULUI
Sunt obosit de drum şi-aş vrea
Să dorm trei nopţi,
Trei vieţi în şir,
Culcat pe-un aşternut,
Aşa
Cum dorm culcaţi în cimitir
Toţi sfinţii palizi din altare,
Cu pumnii-ncrucişaţi pe piept.
Din somnul fără deşteptare
Aş vrea să nu mă mai deştept...
Cei ce-au pornit ’naintea mea,
Bătătorind poteca lungă,
Şi-au năzuit ce nu era
În rostul vieţii scris s-ajungă,
Cei ce-au pornit, cu mii de ani
’Naintea mea, pe-acelaşi drum,
Au adormit pe sub castani
Demult,
Şi dorm uitaţi şi-acum.
Şi dintre cei porniţi cândva,
Mânaţi ― spre-aceleaşi înnorate
Şi mute zări ― de-aceeaşi stea.
Un singur pelerin mai bate
La poarta liniştii...
El pare
Că,-ndurerat ca Prometeu,
E mort de mult şi... tot nu moare ―
