Lăcrimau.
Ducând în albul picăturilor de ploaie
Aurul lipit pe cruce!...
Printre albele cavouri
De sub sălciile ude,
Ce mă cheamă şi se-ndoaie
Să-mi sărute alba frunte,
Rătăcesc de-atâta vreme ―
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas de-atunci afară!...
Unde-i paznicul?
Să vină,
Să mă vadă,
Să mă cheme,
Să-mi deschidă iar cavoul
Şi s-adorm din nou în paza lumânărilor de ceară!...
ROMANŢA MORŢII
Răsună-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne’nţelese vorbe desprinse dintr-un vers...
Răsună-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne’nţelese versuri din noul calendar!...
Pe verdea balustradă a-naltului balcon
Te pleci spre călătorul necunoscut ce bate,
În timp ce două braţe se-nalţă spre balcon
Ca două negre umbre de turnuri crenelate.
Spre verdea balustradă a-naltului balcon
Se-nalţă două braţe;
Iar umbra lor pe zid
Se leagănă ca două chei negre, descântate,
Cu care Vrăjitorii
Şi Parcele
Deschid
Zăvoarele-ncleştate în porţile-ncuiate...
Pe verdea balustradă a-naltului balcon
Te pleci spre călătorul necunoscut ce bate
Şi-ntrebi:
― Cine-i acolo?
De unde vii?
