M-am dus să-mi plimb pe ţărm urâtul
Şi biata-mi inimă,-mbibată
De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a ieşit în cale
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe ţărmul mării nalt şi drept,
Ca şi pe-o margine de groapă,
Veghea un cioclu-naripat,
Şi cioclul m-a privit o clipă,
A dat din aripi
Şi-a zburat...
Şi parcă mi-a şoptit în treacăt:
― Bine-ai venit... De când te-aştept!
ROMANŢA CELOR CE SE VÂND
lui Alexandru Zamfirescu-Aliz
Se-ngroapă soarele-ntr-un nor ―
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!
Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă ― cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...
Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti ―
Toţi ne’nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.
ROMANŢA PELERINULUI
Sunt obosit de drum şi-aş vrea
Să dorm trei nopţi,
Trei vieţi în şir,
Culcat pe-un aşternut,
Aşa
Cum dorm culcaţi în cimitir
Toţi sfinţii palizi din altare,
