Pe vatra sufletelor voastre, sărmană vatră funerară
Mormânt de patimi potolite ―
În lungi acorduri de chitară
V-am presărat garoafe roşii ca nişte buze-nsângerate
Ce-ar vrea să re’nvieze morţii
Din vechi coşciuguri putrezite
Prin cimitirele uitate.
Pe vatra sufletului vostru, sărmană vatră funerară,
Jertfitu-mi-am credinţa-n stele şi-n ochii voştri verzi!
Eram
Duhovnicul ce v-ascultasem
Şi de trecut vă dezlegam ―
Eram un Crist-copil ce moare negându-şi biblia barbară
În spasmurile-nfiorării şi-n caldul vis ce-l întrupasem
Pe şase strune de chitară...
Amante cu ochi verzi,
Amante cu ochi adânci ca fundul zării
Sub ce ferestre-n veci închise
Mi-aţi îngropat de-a pururi cântul?...
Voi, moartelor nemuritoare,
Veniţi, căci v-am găsit mormântul...
Veniţi cu toate-n cimitirul
Ce-n biata-mi inimă-şi deschide
Largi porţile să vă primească...
Veniţi, schelete călătoare,
Veniţi, sărmane Danaide,
Cu buze calde-nsângerate ca-albastru-n ceasul înserării!
CELEI CARE MINTE
Et fais ― moi des serments3
que tu rompras demain.
PAUL VERLAINE
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert ―
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
