Ce cap de Rege-Saltimbanc părea azi-noapte luna!...

SPRE SOARE

Pluteşte drept înainte, şi dacă

pământul pe care-l cauţi nu există

încă, fii sigur că Dumnezeu îl va

crea într-adins pentru a-ţi răsplăti

îndrăzneala.

REGINA IZABELA

CĂTRE CRISTOFOR COLUMB

Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare

Spre-naltele contururi crenelate

Din care-ntâile priviri de soare

Îşi varsă-n vid imensa lor cascadă

Şi-n care seara-şi urcă resemnarea,

Cu gestul unei păsări mari de pradă

Ce-şi pregăteşte-n taină răzbunarea

Învinselor aripi însângerate.

Superbi, ca cei ce-nveşmântaţi în zale

Porneau pe drumul Sfântului Mormânt,

Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare

Spre-naltele contururi feudale;

Căci drumurile noastre duc spre Soare,

Şi soarele preface verbu-n cânt.

Şi vom porni cu-ntreaga majestate

A celor ce, pornind de nouă ori,

Purtară prin oraşe-ndepărtate,

Mai mult învinşi decât învingători,

Fantasmagoricele lor armate

De cai şi călăreţi halucinaţi,

Cu flori de crin pe mantii presărate

Şi vulturi albi pe scuturi încrustaţi.

Spre soare deci ― spre soarele de vară,

Monarhul orbitorului zenit...

El ne va strânge-armata răzleţită

Şi-o va-ndruma din nou spre răsărit.

El va topi păpuşile de ceară

Şi gestul lui de bronz va desemna

În spaţiu o Golgotă prăbuşită

Şi magilor de mâine-o nouă stea.

ROMANŢA SOARELUI

lui Mihail Sadoveanu

Răsar,

Mă-nalţ,

Cobor

Şi-apoi dispar,

Şi-apusul meu e totuşi răsărit...

Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar ―

Portret unic şi veşnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetă uriaşe ―

Stăpâna hotărârilor eterne ―