Așa cum se întâmplă de obicei când citesc și mă delectez cu lucrările unui gânditor excepțional, ceva din ședințele de terapie din perioada respectivă mă îndeamnă să le recomand pacienților să-l citească și ei pe autorul acela. De cele mai multe ori sugestia nu este urmată, dar în această poveste adevărată (cum sunt toate în Creatures of a Day), cei doi pacienți îmi urmează sfatul. Ironic, niciunul dintre ei nu a fost atras în mod deosebit de mesajul la care mă gândisem eu, dar ambii au găsit alte lucruri utile în recomandările înțelepte ale lui Marc Aureliu.
Nu că ar fi ceva neobișnuit. Pacientul și terapeutul sunt colegi de drum și nu e deloc ciudat ca cel dintâi să remarce în timpul călătoriei peisaje care-i scapă cu totul celui din urmă.
327
- CĂLĂTORIA CĂTRE SINE -
Capitolul 37
CÂHH! TERAPIE PRIN TEXT
Am condus, mai bine de cincisprezece ani, un grup de supervizare a unor terapeuți practicieni din San Francisco. În cel de-al treilea an al grupului am acceptat un membru nou, o analistă
revenită la San Francisco după o lungă carieră în Est. Primul caz prezentat grupului a fost cel al unui pacient din New York, cu care continua să lucreze prin telefon. Prin telefon! Am fost oripilat! Cum poate un terapeut să facă o muncă eficientă de terapie fără a vedea pacientul? Cum rămâne cu toate nuanțele pe care terapeutul nu le poate vedea – privirile jucăușe, expresiile faciale, zâmbetele, aprobările, strângerile de mână de la finalul ședințelor – atât de importante pentru crearea unei intimități în relația terapeutică?
„Nu se poate face terapie la distanță!”, i-am spus. „Nu poți trata un pacient care nu-ți trece pragul cabinetului.” Dumnezeule, cât regret că am fost atât de snob! Ea nu a cedat, insistând că terapia decurgea destul de bine, mulțumesc de întrebare. Mă îndoiam și am continuat să o privesc cu suspiciune alte câteva luni, până ce am acceptat că femeia știa exact ce avea de făcut.
Părerea mea despre terapia la distanță a evoluat mai departe, când, șase ani după aceea, am primit un e-mail în care o pacientă
îmi cerea insistent să facem terapie prin intermediul Skype. Ea trăia într-o zonă extrem de izolată, unde nu găsea niciun psihoterapeut pe o rază de opt sute de kilometri. Se refugiase acolo după ruptura extrem de dureroasă a ultimei ei relații. Se simțea atât de vulnerabilă, încât sunt convins că nici dacă am fi fost vecini nu ar fi apelat la ajutor formal din partea mea sau a altui terapeut. Am ezitat, întrucât terapie prin Skype nu mai făcusem și aveam în continuare dubii legate de metodă. Dar cum realmente nu avea altă
soluție, am decis până la urmă să accept începerea unei videoterapii 328
- IRVIN D. YALOM -
(despre care nu am pomenit nimic colegilor). Ne-am întâlnit săptămânal, timp de un an. Figura ei pe tot ecranul computerului meu m-a ajutat să mă apropii de ea, într-atât încât în scurt timp parcă nici nu mai existau miile de kilometri de distanță fizică dintre noi. Anul de terapie i-a adus schimbări importante, iar eu de-atunci am lucrat cu pacienți din țări îndepărtate, precum Africa de Sud, Turcia, Australia, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. Am ajuns să cred că rezultatele videoterapiei nu sunt cu mult diferite de cele ale terapiei în cabinet. Insist însă pe selectarea atentă a pacienților. Nu folosesc niciodată acest mediu în cazul pacienților care ar avea nevoie de medicație sau spitalizare.
Acum trei ani, când am auzit prima dată de terapie prin text, în care terapeutul și pacientul comunică doar prin mesaje scrise, am avut aceeași reacție de respingere. TERAPIE PRIN TEXT! CÂHH!
Mi-a părut o distorsionare, o dezumanizare și o parodie a procesului terapeutic. De data asta era prea mult! Nu am vrut să am nimic de-a face cu asta și am revenit la atitudinea mea pedantă.
Până am fost contactat de Oren Frank, fondatorul Talkspace, cel mai mare program de terapie prin text online, care m-a întrebat dacă aș
fi de acord să-i consult pe terapeuții noului lor program de terapie de grup prin text. TERAPIE DE GRUP PRIN TEXT! Eram, din nou, șocat. Adică un grup de indivizi care nu se vedeau niciodată
(figurile lor nu apăreau niciodată pe monitoare, ci erau reprezentate prin simboluri, pentru păstrarea anonimității) și comunicau exclusiv prin text – asta chiar că era prea mult! Nu-mi puteam imagina că un grup de terapie poate funcționa prin text, dar am fost de acord să particip, numai din curiozitate.
Am observat multe grupuri în cariera mea și de data asta aveam dreptate. Grupul s-a dovedit neeficient, astfel că proiectul a fost curând abandonat cu totul. Compania s-a concentrat în continuare în totalitate pe terapia individuală prin text. Au început curând să
329
- CĂLĂTORIA CĂTRE SINE -
apară și alte companii în Statele Unite, dar și în alte țări, iar acum trei ani am fost de acord să-i supervizez pe terapeuții responsabili de formarea angajaților companiei Talkspace.
După ce am trecut de optzeci de ani, am început să citesc tot mai rar jurnale de specialitate și să particip la tot mai puține ședințe, simțindu-mă tot mai rupt de ultimele inovații în domeniu. Deși terapia prin text mi se pare chintesența impersonalității, întocmai opusul abordării mele terapeutice foarte intimiste, am simțit că
terapia prin text va juca un rol important în viitorul psihoterapiei.
Am încercat, ca metodă de combatere a alunecării în desuetudine, să țin pasul cu această metodă aflată în expansiune rapidă de livrare a serviciilor de psihoterapie.
Platforma programului le oferă pacienților posibilitatea de a trimite și de a primi texte (zilnic, dacă se dorește), contra unei taxe lunare fixe, destul de modeste. Utilizarea acestei metode de terapie crește exponențial, iar la momentul scrierii acestor rânduri, Talkspace, cea mai mare companie de profil din Statele Unite, lucrează cu peste o mie de terapeuți. Multe alte platforme similare s-au deschis între timp și în alte țări – am fost contactat de nu mai puțin de trei companii chineze, fiecare susținând că este cea mai mare companie de terapie online din China.
Inovația a evoluat rapid. Talkspace a început curând să ofere nu doar terapie prin text, ci și posibilitatea ca terapeuții și clienții să-și lase mesaje vocale unii celorlalți. A urmat imediat opțiunea videoședințelor în direct. Nu după mult timp, statisticile indicau că
50% dintre ședințe se realizau prin text, 25% prin mesagerie vocală
și 25% prin videoconferință. Am bănuit că există o secvențialitate, că clienții care folosesc terapia prin text trec treptat la formatul audio, apoi la cel video – adică mai aproape de terapia clasică. Cât mă înșelam! Nu s-a întâmplat asta! Mulți clienți au preferat textul, în detrimentul formatelor audio și video. Mi s-a părut contraintuitiv, dar am descoperit că mulți clienți se simțeau bine să
330
- IRVIN D. YALOM -
lucreze în anonimitatea mesajelor scrise, în special cei tineri, obișnuiți să tasteze mesaje: ei au crescut cu mesageria scrisă și o preferă. În prezent, pare că terapia prin text va juca un rol important în viitorul domeniului nostru.
Am rămas totuși oarecum disprețuitor la adresa terapiei prin text: îmi părea o copie neconvingătoare a terapiei autentice.
Examinând munca terapeuților supervizați de mine, m-am convins că ei nu puteau oferi genul de terapie asigurat de metodele mele.
Am ajuns însă, treptat, să recunosc că, deși nu oferă același tip de terapie ca în contacte față în față, terapia prin text oferă totuși ceva important clienților. Sunt convins că este o formă de terapie importantă pentru mulți clienți, care găsesc în ea o metodă de schimbare. Le-am cerut celor de la Talkspace să inițieze o serie de cercetări atente ale rezultatelor, iar primele rezultate au demonstrat într-adevăr producerea unor schimbări. Comentariile pacienților exprimau gânduri apreciative față de metodă. Una dintre paciente spunea că tipărise cuvintele terapeutului ei și le lipise pe frigider ca să le vadă în fiecare zi. Clienții care trec printr-un atac de panică în timpul nopții au posibilitatea de a-și contacta terapeuții. Poate că
terapeutul va citi mesajul abia peste câteva ore, dar există, chiar și așa, sentimentul unui contact imediat. În plus, clienții au la dispoziție desfășurarea întregii terapii, toate cuvintele adresate terapeuților, fiind oricând în măsură să evalueze progresele înregistrate.
Supervizarea terapeuților specializați în terapia prin text este diferită de cea a terapeuților clasici. În primul rând, eu nu mai sunt forțat să mă bazez pe amintirile, uneori nesigure, ale terapeuților, pentru că am la dispoziție transcrierile, adică toate cuvintele schimbate de client și terapeut – ochiul supervizorului vede tot.
Le-am recomandat atât de insistent practicienilor terapiei prin text aflați în supervizarea mea să fie atenți la natura umană, empatică și autentică a relației client-terapeut, că în cele din urmă a 331
- CĂLĂTORIA CĂTRE SINE -
