— O sută de yeni, a întins mâna bărbatul.
Tăticul i-a pus bărbatului în palmă moneda de o sută de yeni pe care o avea pregătită.
— Fix o sută. Mulţumesc.
Bărbatul a aruncat moneda în coşuleţul de pe stand. I-a dat tăticului puşca lungă de vreo şaptezeci de centimetri care aştepta de partea cealaltă a mesei. — Hai, tati!
Tăticul a afişat un zâmbet larg.
— Uită-te bine. Tata o să nimerească dintr-o singură lovitură.
Şi-a potrivit pe umăr puşca primită. A ţintit pachetul de biscuiţi în formă de animale.
Una.. două.. trei secunde mai târziu, a apăsat pe trăgaci.
Nimerit!
— Tati, eşti grozav!
— Nu-i aşa?
Lângă tatăl şi fiica care se bucurau că primiseră premiul, bărbatul se pregătea pentru următorul client. A desfăcut puşca şi a pus înăuntru un dop de plută pe care l-a scos din buzunar.
— O sută de yeni.
Luând moneda de la Nanao, bărbatul i-a înmânat puşca şi s-a tras un pas în spate.
Nanao nu a ezitat deloc. Nici măcar nu şi-a potrivit puşca pe umăr, cum făcuseră ceilalţi clienţi. S-a întors spre Nami şi nici n-a îndreptat bine ţeava puştii spre ea, că a şi tras.
Dopul de plută s-a lovit cu un pocnet scurt de umărul drept al lui Nami.
Trupul ei a fost cuprins de un tremur puternic. Tălpile i-au rămas bine lipite de pământ, dar partea de sus a corpului s-a rotit, parcă descriind un cerc. Ca şi cum ar fi fost tras de ceva, corpul i s-a prăbuşit spre stânga.
Poc! Lovindu-se cu capul de colţul unei poliţe, Nami a alunecat de pe picioare şi a căzut pe spate. Bum! Din cauza loviturii, premiul întâi, pisicuţa maneki-neko din metal, s-a răsturnat, căzându-i lui Nami pe frunte.
— Lovitură perfectă!
Bărbatul a lovit gongul.
59
Nanao a aşezat puşca pe stand. Tăcut, s-a întors cu spatele şi a dat să
plece, dar din urmă s-a auzit vocea tunătoare a bărbatului:
— Domnule! Unde plecaţi? V-aţi uitat premiul!
— Nu-mi trebuie, i-a răspuns Nanao.
— Cum adică nu vă trebuie? Păi. . mă puneţi în încurcătură. Dacă nu vă
asumaţi responsabilitatea şi nu luaţi ce aţi nimerit. .
— Dacă nu-mi trebuie, nu-mi trebuie!
Bărbatul i-a pus o mână pe umăr lui Nanao şi, coborând vocea, l-a ameninţat:
— Domnule, chiar credeţi că ţine la mine aşa ceva?
În acel moment, de undeva de departe s-a auzit o voce, strigându-l pe Nanao:
— Nanao! Încă nu eşti gata? Se răceşte takoyaki!
— Vin acum.
Nanao i-a dat la o parte mâna bărbatului şi a luat-o la fugă cât îl ţineau picioarele.
Bărbatul a plescăit din buze şi şi-a scărpinat chelia. Apoi, cu un aer sfidător, şi-a depărtat picioarele şi s-a dat pe spate, strigând tare, să-l audă
toată lumea:
— Cine vrea? Este cineva care le vrea pe astea? Le dau gratis! Pe degeaba!
Nimeni nu le-a vrut. Câţiva oameni curioşi s-au adunat să vadă ce se dădea gratis, dar în secunda în care au văzut-o pe Nami căzută la pământ, cu sângele şiroind de la rana de la cap şi de la frunte, au scos un ţipăt şi au luat-o la fugă. Printre ei, doar unul singur s-a uitat îngrijorat la Nami, care zăcea cu faţa în sus. Era Takuya.
— Takuya.. a rostit Nami.
— E totul în regulă?
