Mama ţinea în mână un prosop de baie. Nu-i vedeam faţa, dar purta un şorţ de aceeaşi culoare cu şosetele. I-a şters bărbatului părul ud şi barba cu prosopul. Mâinile ei erau albe şi plinuţe, iar pe degetul inelar de la stânga avea un inel de argint. După ce a terminat cu el, m-a şters şi pe mine cu acelaşi prosop. Recunoscătoare, i-am mulţumit.
— Vă mulţumesc.
Mama nu a scos nici un cuvânt.
Bărbatul a intrat în holul aflat la acelaşi nivel cu solul. S-a întors spre mine şi mi-a spus să vin.
Mama mergea în faţă. Papucii ei roz lipăiau încetişor pe podea. După
ea, mergea el, iar după el eram eu. Înaintând pe podeaua lucioasă, alunecam fără să mă pot prinde de nimic. Ori de câte ori încercam să mă agăţ de podea cu unghiile, bărbatul se întorcea spre mine şi zâmbea ciudat. La capătul holului, am ieşit într-un spaţiu întins şi gol.
— Suntem în camera de zi, mi-a spus bărbatul.
Am înaintat pe covorul cu un model complicat, iar când am ajuns la capătul lui, am dat iar de un coridor.
— Aici e cămara. Aici e toaleta.
Cămara avea uşi glisante. Pe sub uşa toaletei venea un miros de deodorant de cameră.
— Aici nu ştiu ce e. Nici aici nu ştiu ce e.
Era o casă mare.
Am trecut prin faţa mai multor uşi.
La un moment dat, şosetele albe şi papucii roz ai mamei au dispărut.
La capătul holului, bărbatul a făcut la stânga şi s-a oprit în faţa unei uşi glisante cu panou din hârtie. Hârtia era ruptă.
— Aici e camera mea.
A băgat un deget prin gaura din hârtie şi a tras de uşă într-o parte.
— Intră.
În faţa ochilor mi-a apărut o cameră cu tatami pe jos.
— Fă-te comodă. Mama pregăteşte un ceai.
Încurajată de el, am intrat. În cameră nu se vedea nici o decoraţiune, totul era mohorât. Televizorul, ceasul deşteptător, telecomanda, perna, şerveţelele – toate erau aşezate direct pe tatami. Biblioteca nu avea decât 65
două rafturi şi ambele erau pline cu cărţi în ediţii de buzunar. În faţa ei erau puse una peste alta trei pernuţe, iar lângă ele un teanc de prosoape. Într-un colţ al camerei erau întinse nişte ziare desfăcute. Sub ele am zărit litiera unei pisici. Mi-a atras atenţia un tub lung şi subţire care atârna agăţat de sus, chiar în faţa ochilor mei. Mi-am dat capul pe spate cât am putut de mult ca să mă
uit în sus şi aşa am văzut că era conectat la un fel de minge.
— E apa.
Bărbatul a prins tubul cu mâna şi, ducându-l la gură, a băut o înghiţitură zdravănă.
— Mama îmi schimbă apa în fiecare zi.
Dintr-odată, fără nici un zgomot, uşa s-a deschis, şi în cameră a fost împins un obiect.
— Mulţumesc, a spus bărbatul.
Uşa a alunecat la loc, închizându-se.
Obiectul care fusese împins în cameră era o tavă. Întinzând mâna, bărbatul a tras-o mai aproape. Pe tavă erau două ceşti care aveau şi paie de băut, două şervete umede fierbinţi şi două brioşe. Bărbatul şi-a şters mâinile cu un şervet, a luat o brioşă şi mi-a făcut semn să iau şi eu una.
— Haide, mănâncă. Sunt bune.
Deasupra aluatului rumenit, cu nuanţe portocalii, erau presăraţi fulgi de migdală.
— Mulţumesc.
Uitând că de fapt mă săturasem cu bucăţile de pane de mai devreme, am mâncat toată brioşa într-o clipită.
— Ce rapidă ai fost! a râs bărbatul.
— Păi a fost aşa de bună..
— Sunt bune, nu-i aşa? Le-a făcut mama.
— Sunt făcute în casă? Ce grozav!
— Mama e un geniu al prăjiturilor.
Pe faţa lui a apărut o expresie de parcă laudele îl priveau pe el.
