— Atunci stau treaz până la miezul nopţii.
— Nu vorbi prostii! l-a plesnit ea peste cap.
— Bine, am înţeles. Stai puţin.
Spunând asta, Noboru a ieşit un pic din cameră. S-a întors imediat.
— Ia asta, poftim.
Mi-a pus în faţa ochilor un lapte la cutie.
— Aşa. Şi tu, Jack.
— Mulţumesc, a spus Jack.
Mama a deschis dulapul ascuns în perete şi a scos din el aşternuturile.
Cât timp ea şi Noboru le-au întins pe tatami, eu şi Jack ne-am tras într-un colţ. Era un singur aşternut, cu două perne.
— Jack, Happy, noapte bună! a spus Noboru.
— Noapte bună! a spus Jack.
Uşa s-a închis. Zgomotul paşilor s-a îndepărtat, şi din nou în cameră
am rămas doar noi doi. Între timp se terminase emisiunea cu întrebări şi răspunsuri de la televizor, iar acum pe ecran se derulau nişte imagini ale unor ştiri despre un meteorit care căzuse pe undeva printr-o ţară din lumea largă.
69
Aveam multe lucruri să-l întreb pe Jack. În timp ce mă gândeam de unde să încep, Jack a început să vorbească:
— Deci, tu eşti Happy.
— Nu râde! i-am spus eu.
— Nu râd, mi-a răspuns el. Nu-i un nume drăguţ? E clar că mama are gusturi bune. Noboru ce spunea? King, sau Gamma, sau Gorimaru? Toate sunt nume foarte puternice, nu-i aşa?
— A zis că sunt nume pentru copil.
— Da.
— Ce înseamnă asta? Eu o să-ţi nasc un copil?
— Ah, nu.. asta e. .
— Aşa a zis Noboru, nu? Că tu m-ai găsit pe mine.
— Da.
— Ce-a vrut să spună cu asta?
— Hmm. ., s-a scărpinat Jack în barbă. De fapt, ştii... Noboru îmi spune asta de multă vreme: „Găseşte-ţi o soţie!”
— O soţie?
— E foarte insistent. N-o să mă lase în pace până nu-i fac pe plac. Aşa că în ultima vreme am ieşit în fiecare seară să-mi caut o soţie. Dar n-am găsit. Până în seara asta. Desigur, dacă nu vrei, poţi să refuzi şi nu e nici o problemă.
Cu o expresie încurcată, Jack s-a întors cu faţa în sus. Fusesem cerută
în căsătorie de un om pe care-l întâlnisem pentru prima oară.
— Şi chiar te mulţumeşti cu mine?
— Nu e clar?
Răsuflarea lui mi-a ajuns în faţă. Avea un miros dulceag de la prăjitura pe care o mâncase mai devreme. S-a uitat drept în ochii mei şi mi-a spus:
— Nu te am decât pe tine.
„Nu te am decât pe tine.” Şi eu simţeam la fel. Din clipa în care privirile ni se întâlniseră pentru prima oară, am ştiut că nu mai era altcineva în afară
de el. Am făcut o plecăciune uşoară cu capul.
— Da.
— Ah, ce bine!
Jack a oftat adânc. Apoi a întins mâna după cutiile de lapte lăsate de Noboru, a rupt delicat folia transparentă în care era învelit paiul de băut şi mi-a înfăşurat-o pe degetul inelar de la mâna stângă, legând-o bine.
