— Şi prăjiturile japoneze, şi cele vestice, orice face mama iese bun. Şi nu doar prăjituri. Chiar şi mâncarea de zi cu zi e ca la restaurantele de lux.
Părea foarte mândru de mama lui. Însă eu încă nu auzisem nici un cuvânt din gura ei.
— Probabil că sunt un fel de musafir nepoftit pentru mama ta, nu-i aşa? — Nici vorbă! De ce?
66
— Păi am apărut aşa. . dintr-odată. Mai devreme am salutat-o şi nici nu mi-a răspuns.
— Aşa e mama, a râs el. Nu-ţi face griji. Nici cu mine nu vorbeşte deloc.
Întotdeauna conversaţia o susţin doar eu.
— Adică nu vorbeşti? Cu mama ta?
— Nu. Dar asta nu înseamnă că nu ne înţelegem bine. E un om foarte bun. Ea are grijă de toate lucrurile din jurul meu. Îmi aduce mâncarea aşa cum ai văzut mai înainte, îmi face plinul cu apă, îmi schimbă nisipul din litieră, îmi aeriseşte camera. Îmi spală rufele, face curat, şi în fiecare sâmbătă
îmi face şi baie. Apropo, ce zi e azi?
— Te iubeşte foarte mult, nu-i aşa?
Bărbatul a luat telecomanda şi a deschis televizorul.
— A, e emisiunea aceea cu întrebări şi răspunsuri, deci trebuie să fie joi.
A tras mai aproape două pernuţe, şi-a oprit el una, iar pe cealaltă mi-a pus-o sub bărbie. A început să se uite la emisiune, nedezlipindu-şi privirea de ecran. Când prezentatorul punea o întrebare, răspundea mai repede decât oricare dintre concurenţi.
— Uesugi Kenshin9!
— . .Corect! Grozav!
— Sunt bun la istorie.
M-am uitat în bibliotecă şi am văzut că toate cărţile de acolo erau romane istorice.
— Prefectura Yamaguchi!
— Iar ai nimerit! Fantastic!
O vreme, întrebările l-au absorbit cu totul. Când au venit reclamele, l-am întrebat pentru prima oară cum îl chema.
— Jack, s-a prezentat el.
Oricum l-ai fi privit, avea totuşi figură de asiatic.
— Nu râde, te rog.
— Nu râd. Mama ta ţi-a pus numele ăsta?
— Fiul mamei mele mi l-a pus, a răspuns Jack. Îl cheamă Noboru. E elev în şcoala primară. Cred că e prin clasa a treia. Probabil că acum face baie.
— Fratele tău mai mic?
— Nu-i ceva chiar aşa grozav, s-a strâmbat el. Mai demult era drăgălaş.
Acum se poartă şi vorbeşte agresiv, să-ţi spun drept. Îmi dă ordine, vorbeşte de sus.
— Şi fratele tău mai mic ţi-a pus ţie numele?
9 Nobil japonez din secolul al XVI-lea. (N. tr.)
67
— Păi de aia ţi-am zis că nu e fratele meu mai mic. Noboru e cel care m-a descoperit. Jack e numele personajului principal dintr-un anime care-l fascina pe Noboru când era la grădiniţă. Nu că nu-mi place, dar mi-aş fi dorit pe cât posibil ca mama să fi fost cea care să-mi dea numele.
— Cum adică? Mama nu e mama ta adevărată?
— Mama e mama.
În acel moment, am auzit un sunet de paşi. Erau paşi de picioare goale, care nu purtau nici papuci, nici şosete, ci lipăiau repede pe coridor.
— A venit! E aici! a spus Jack.
Uşa glisantă a camerei a fost trasă într-o parte, şi în acelaşi moment a răsunat un ţipăt ascuţit.
— Uaaa! Uaaaaaa! Uaaaaaaa!
Două picioare subţiri, arse de soare, s-au îndreptat direct spre tatami şi o faţă de aceeaşi culoare cu picioarele s-a uitat la mine de jos în sus.
