Harry simţi o rezistenţă uşoară din partea trăgaciului lipit de arătător.

 270 

Extrem de uşoară.

Doi oameni într-o încăpere unde nu-i mai putea vedea nimeni.

Cine ar fi putut să nege că Valentin, care deja omorâse mai multe persoane doar cu mâinile goale şi cu dinţii lui de fier, nu-l ataca pe Harry, silindu-l astfel să-l împuşte în legitimă apărare?

— Vurma! exclamă silueta din faţa sa, apoi ridică mâinile în aer.

Harry se aplecă spre el.

Bărbatul slăbănog era gol. Ochii îi erau căscaţi de groază. Iar pieptul îi era acoperit de păr cenuşiu, altminteri complet neatins.

 271 

23.

Marţi, după-amiază târziu

— Ce dracu’? ţipă Katrine Bratt, aruncând radiera pe care o ridicase de pe propriul birou şi făcând-o să lovească peretele deasupra capului lui Harry Hole, care stătea trântit pe un scaun. De parcă n-am fi avut destule probleme, ai reuşit să încalci cam toate afurisitele de reguli din manual, plus vreo două legi naţionale, ca să fie tacâmul complet. La ce ţi-a fost mintea?

La Rakel, rosti Harry în gând, lăsându-se şi mai mult pe spate, până ce scaunul atinse peretele. Mă gândeam la Rakel. Şi la Aurora.

— Poftim?

— Mă gândeam că dacă ar exista o scurtătură prin care să-l prindem pe Valentin Gjertsen cu o zi mai devreme, am putea să salvăm viaţa cuiva.

— Harry, nu mă lua cu de-astea! Ştii al naibii de bine că nu aşa merg lucrurile. Dacă cineva crede şi acţionează…

— Ai dreptate, ştiu prea bine. Şi mai ştiu şi că am fost foarte aproape să-l prindem pe Valentin Gjertsen. L-a văzut pe Mehmet, l-a recunoscut de la bar, şi-a dat seama ce se petrece şi s-a furişat afară, în timp ce Mehmet era în vestiar şi mă suna. Şi mai ştiu că, dacă Valentin Gjertsen s-ar fi aflat în acea cameră cu aburi când am ajuns noi, deja m-ai fi iertat şi ai fi început să culegi laudele pentru munca plină de creativitate a poliţiei.

Exact motivul pentru care ai format echipa din Boiler Room.

— Ticălosule! mârâi Katrine, iar Harry o văzu cum caută altceva pe birou cu care să arunce în el.

Din fericire, trecu peste capsator şi peste teancul de corespondenţă

legală din America ce avea legătură cu Facebook.

— Nu v-am dat voie să vă comportaţi ca nişte cowboy. N-am văzut nici măcar un site de ziar pe care raidul de la băi să nu fie titlu principal. Arme într-o baie liniştită, civili nevinovaţi în bătaia focului, un bătrân de 93 de ani ameninţat cu pistolul. Şi nicio arestare! Totul e… pur şi simplu amatorism.

Katrine îşi ridică mâinile şi se uită la tavan, ca şi cum se preda în faţa unor instanţe mai înalte.

— Sunt concediat?

 272 

— Vrei să fii concediat?

Harry o văzu în faţa ochilor pe Rakel dormind, cu pleoapele ei subţiri zbătându-se, transmiţând parcă în codul Morse de pe tărâmul comei.

— Da, răspunse el, şi o văzu pe Aurora, cu privirea încărcată de angoasă şi de panică şi o traumă care nu mai putea fi vindecată vreodată.

Şi nu. Tu vrei să mă dai afară?

Katrine gemu, apoi se ridică şi se apropie de geam.

— Da, vreau să dau afară pe cineva, răspunse ea fără să se uite la el.

Dar nu pe tine.

— Mhm!

— Mhm! îl imită.

— Vrei să dezvolţi subiectul?

— Mi-ar plăcea să-l concediez pe Truls Berntsen.

— Asta e de la sine înţeles.

— Da, dar nu pentru că e inutil şi leneş. El le-a transmis informaţii celor de la VG.

— Şi cum ai aflat de asta?

— I-a întins Anders Wyller o capcană. A mers puţin cam departe – cred că a vrut să i-o plătească Monei Daa. În orice caz, de acum nu vom mai avea probleme din partea ei dacă plătea un funcţionar public pentru informaţii, având în vedere că ar fi trebuit să ştie că asta i-ar putea aduce o acuzaţie de corupţie.

— Şi atunci, de ce nu l-ai dat afară pe Berntsen?

— Ghiceşte! replică ea, revenind la birou.

— Mikael Bellman?

Katrine aruncă un creion, însă nu spre Harry, ci în uşa închisă.

— Bellman a venit aici, s-a aşezat unde stai tu acum şi a zis că Berntsen l-a convins că e nevinovat. După care a insinuat că Wyller ar fi stat de vorbă cu cei de la VG şi apoi a încercat să arunce totul în cârca lui Berntsen. Însă deocamdată nu putem dovedi nimic, aşa că cel mai bine ar fi să lăsăm totul deoparte şi să ne concentrăm pe prinderea lui Valentin, pentru că e singurul lucru care contează. Tu ce mai înţelegi din asta?

— Păi, poate că Bellman are dreptate, poate că cel mai bine e să

amânăm spălarea rufelor murdare în public până vom înceta să ne mai zbatem în mocirlă.

Katrine se strâmbă la el.

 273 