— Veşti proaste, Oleg. Mama ta e la Ullevål.
— O să iau peşte, îi spuse Mona ospătarului. Fără cartofi, sos şi legume!
— Atunci mai rămâne doar peştele, spuse ospătarul.
— Exact, răspunse Mona, dându-i înapoi meniul.
Se uită în jur la clienţii care luau prânzul în noul, însă deja popularul restaurant unde ocupaseră ultima masă de două persoane.
— Doar peşte? rosti Nora după ce comandă o salată Caesar fără
dressing.
Mona ştia deja că prietena sa urma să capituleze şi să comande desert cu o cafea la pachet.
— Deffing, replică Mona.
— Deffing ?
— Să scapi de grăsimea subcutanată ca muşchii să iasă mai bine în evidenţă. Peste trei săptămâni e Campionatul Norvegiei.
— Culturism? Chiar ai de gând să participi?
Mona râse.
— Cu şoldurile astea, vrei să zici? Sper ca picioarele şi trunchiul să-mi aducă suficiente puncte. Şi personalitatea mea cuceritoare, evident.
— Pari neliniştită.
— Normal.
— O să fie abia peste trei săptămâni, iar tu nu eşti niciodată neliniştită.
Ce s-a întâmplat? Are vreo legătură cu crimele vampiristului? Mersi pentru sfat, apropo – Smith a fost super. Iar Bratt a venit şi ea cu nişte chestii utile, în felul ei. Ai văzut-o pe Isabelle Skøyen, fosta consilieră de la Afaceri Sociale? Ne-a sunat să ne întrebe dacă The Sunday Magazine ar
224
vrea să-l aibă pe Mikael Bellman invitat.
— Ca să poată răspunde criticilor pentru că Valentin Gjertsen n-a fost prins niciodată? Da, ne-a sunat şi pe noi. O femeie destul de insistentă, ca să folosesc un eufemism!
— Şi profiţi de şansă? Hristoase, orice are vreo legătură vagă cu vampiristul ajunge să fie publicat.
— Eu n-aş fi profitat. Însă colegii mei nu prea fac nazuri.
Mona tastă ceva pe iPadul ei şi i-l întinse Norei, care citi cu voce tare din ediţia online a VG:
— „Fosta consilieră de la Afaceri Sociale, Isabelle Skøyen, respinge criticile la adresa poliţiei din Oslo şi spune că şeful poliţiei controlează
absolut totul: Mikael Bellman şi poliţiştii săi l-au identificat deja pe criminalul vampirist şi acum îşi angrenează toate resursele în prinderea lui. Printre altele, şeful poliţiei l-a readus ca ajutor pe reputatul inspector criminalist Harry Hole, care s-a arătat mai mult decât dispus să-l sprijine pe fostul său ofiţer superior şi abia aşteaptă să-i pună cătuşele acestui pervers mizerabil.”
Nora îi dădu iPadul înapoi.
— Tendenţios! Şi despre Hole ce zici? L-ai arunca din patul tău?
— Categoric. Tu nu?
— Habar n-am, răspunse Nora uitându-se în gol. Nu l-aş arunca. Poate doar l-aş împinge un pic. Mai mult ceva de genul te-rog-pleacă-şi-nu-mă-atinge-acolo-şi-nici-acolo-şi-categoric-nu-acolo, chicoti ea.
— Afurisito! făcu Mona, clătinând din cap. Cele ca tine cresc ratele violurilor aşa-zis provocate.
— Violuri aşa-zis provocate? Chestia asta chiar există? Şi ce înseamnă, de fapt?
— Spune-mi tu, mai bine! Pe mine nu m-a înţeles nimeni aiurea vreodată.
— Ceea ce-mi reaminteşte că mi-am dat în sfârşit seama de ce foloseşti Old Spice.
— Ba nu, nu ţi-ai dat, rosti Mona cu un oftat.
— Ba da, mi-am dat! Ca protecţie împotriva violului. Asta e, n-am dreptate? Aftershave care miroase a testosteron. Îi alungă la fel de eficient ca un spray paralizant. Dar Mona, ţi-a trecut cumva prin cap că, totodată, îi va alunga şi pe ceilalţi bărbaţi?
225
— Mă dau bătută, gemu Mona.
— Da, dă-te bătută! Povesteşte-mi!
— Din cauza tatălui meu.
