Femeia zâmbi scurt. Îl observă pe Olsen, care se ivise pe neauzite în spatele ei.

— Mai aştept un pic, spuse ea, iar el dispăru.

Mai aşteaptă? cugetă Truls. Oare voia să vadă cum va decurge? Şi va pleca dacă se va răzgândi? Dacă el nu se ridica la înălţimea aşteptărilor? Şi ce aşteptări avea, dat fiind că ei doi crescuseră practic împreună?

Ulla se uită în jur.

— Dumnezeule, ultima oară am fost aici la reuniunea de acum zece ani, îţi aminteşti?

— Nu, răspunse Truls. Eu n-am venit.

Ulla îşi smulgea scame din mânecile puloverului.

— Cazul de care vă ocupaţi acum e înfiorător. Păcat că nu l-aţi prins nici azi! Mi-a povestit Mikael ce s-a întâmplat.

— Mda, făcu Truls.

Mikael. Deci primul lucru pe care îl făcea era să îl aducă în discuţie şi să

i-l fluture în faţă ca pe un scut. Oare era tulburată sau pur şi simplu nu ştia ce voia?

— Şi ce-a spus?

— Că Harry Hole l-a folosit pe barmanul care l-a văzut pe ucigaş înainte de prima crimă. Mikael a fost foarte furios.

— Barmanul de la barul Jealousy?

— Cred că da.

— Pentru ce l-a folosit?

— Ca să meargă la baia aia turcească şi să-l caute pe criminal. Nu ştiai?

— Azi am fost ocupat cu… alte cazuri de crimă.

— Oh! Păi, mă bucur să te văd. Nu pot sta mult, dar…

— Suficient cât să-mi mai iau încă o bere?

O văzu cum ezită. La naiba!

— Copiii? o întrebă.

— Poftim?

— Sunt bolnavi?

Truls văzu scurta expresie de derută de pe chipul Ullei înainte ca ea să

înhaţe vesta de salvare aruncată de el. Una pentru amândoi.

— Cel mic se simte cam rău.

Femeia se înfioră pe sub puloverul gros, părând că încearcă să se ascundă cu totul în el în timp ce se uita împrejur. Doar trei mese mai erau

 281 

ocupate, iar Truls presupunea că Ulla nu-l cunoştea pe niciunul dintre clienţi. Cu siguranţă părea ceva mai relaxată după acea scanare rapidă cu privirea.

— Truls?

— Da.

— Îţi pot pune o întrebare ciudată?

— Desigur.

— Ce doreşti?

— Doresc?

Mai luă o înghiţitură ca să câştige un pic de timp.

— Acum, vrei să spui?

— Vreau să spun ce vrei pentru tine? Ce-şi doreşte fiecare?

Vreau să-ţi dau jos hainele, să ţi-o trag şi să te aud cum ţipi după mai mult, răspunse Truls în gând. Iar după aia, vreau să te duci la frigider, să-mi aduci o bere rece şi să te cuibăreşti în braţele mele şi să-mi spui că

renunţi la tot pentru mine. La copii, la Mikael, la nenorocita aia de casă

superbă căreia i-am construit veranda, la tot. La toate pentru că vreau să

fiu cu tine, Truls Berntsen, pentru că acum, după asta, mi-e imposibil să

mă întorc la altcineva în afară de tine, tine, tine. Şi apoi vreau să ne-o mai tragem încă o dată.

— Să fii plăcut, nu?

Truls înghiţi.

— Categoric.

— Să fii plăcut de cei pe care îi placi. Alţii nu sunt la fel de importanţi, nu-i aşa?

Truls simţi că schiţează o strâmbătură involuntară, însă nu ştia ce ar trebui să însemne.

Ulla se aplecă în faţă şi-şi coborî vocea.