Valentin porni pe lângă perete, iar Harry se îndreptă spre separeuri. Era atât de linişte, încât Harry auzea scârţâitul cizmelor lui Valentin când îşi dădeau târcoale unul altuia, supraveghindu-se reciproc precum doi gladiatori care ştiu că prima încleştare va aduce moartea unuia dintre ei.

Harry îşi dădu seama că ajunsese lângă bar când auzi huruitul jos al frigiderului, picuratul constant al chiuvetei şi bâzâitul ca de insectă al boxelor sistemului audio. Pipăi prin întuneric fără să-şi smulgă privirea de la silueta ce se profila pe fondul luminii proiectate de fereastră. Apoi ajunse în spatele tejghelei şi auzi zgomotele străzii când se deschise uşa, apoi paşi alergând până ce se stinseră cu totul.

Îşi scoase telefonul din buzunar şi-l apropie de ureche.

— Ai auzit?

— Am auzit tot, răspunse Oleg. Anunţ maşinile de patrulă. Descriere?

— Geacă neagră şi scurtă, pantaloni închişi la culoare, caschetă fără

niciun logo, însă pesemne că de ea a scăpat deja. Nu i-am văzut faţa. A fugit în stânga, către Thorvald Meyers gate, aşa că…

— …se îndreaptă către un loc cu multă lume şi trafic intens. Le spun acum.

Harry îşi lăsă telefonul să cadă în buzunar şi-şi coborî mâna pe umărul lui Mehmet. Nicio reacţie.

— Mehmet…

Nu mai auzea frigiderul şi amplificatorul. Ci doar picuratul constant.

Răsuci comutatorul care creştea intensitatea luminilor. Îl prinse pe Mehmet de păr şi-i ridică blând capul din chiuvetă. Faţa îi era palidă. Prea palidă.

Din gât îi ieşea ceva.

 297 

Arăta ca un pai de băut făcut din metal.

Picături roşii continuau să cadă dintr-un capăt, ajungând în chiuveta care era deja înfundată cu sânge.

 298 

25.

Marţi noapte

Katrine Bratt sări din maşină şi se îndreptă către banda întinsă în faţa barului Jealousy. Zări un bărbat care fuma sprijinit de una dintre maşinile de poliţie. Girofarurile albastre îi luminau alternativ chipul frumos-urât.

Femeia se înfioră şi se apropie de el.

— E frig, începu ea.

— Se apropie iarna, replică Harry, suflând fumul de ţigară în sus către lumina albastră.

— Se apropie Emilia.

— Mhm, de aia am uitat.

— Au spus că furtuna va lovi mâine capitala.

— Mhm!

Katrine se uita la el, gândindu-se că până acum văzuse toate versiunile lui Harry. Dar nu şi pe asta. Atât de goală, de zdrobită, de resemnată. Ar fi vrut să-l mângâie pe obraz şi să-l strângă în braţe. Dar nu putea. Existau atâtea motive pentru care nu putea!

— Ce s-a întâmplat aici?

— Valentin avea un Ruger Redhawk şi m-a făcut să cred că negociem pentru viaţa cuiva. Însă Mehmet era deja mort când am ajuns eu. Un tub de metal înfipt în artera carotidă. Fusese golit de sânge ca un afurisit de porc. Doar pentru că el… pentru că eu…

Harry începu să clipească rapid şi se opri din vorbit, prefăcându-se că îşi dezlipeşte un fir de tutun de pe limbă.

Katrine nu ştia ce să spună. Aşa că nu zise nimic. Se uită în schimb la familiarul Volvo Amazon cu dunga de maşină de curse, parcat pe partea cealaltă a străzii. Bjørn coborî din el şi Katrine îşi simţi inima oprindu-se când Lien Cumva ieşi de pe locul pasagerului. Ce căuta şefa lui Bjørn aici, pe teren? Îi oferise un tur romantic printre nenumăratele atracţii de la locul crimei? La naiba! Bjørn îi zărise şi el, iar Katrine îi văzu schimbându-şi direcţia şi îndreptându-se spre ei.

— Eu intru, vorbim mai târziu, spuse Katrine, strecurându-se pe sub bandă şi grăbindu-se spre uşa aflată sub o firmă cu o inimă de plastic frântă.

 299 

— Aici erai! Am tot încercat să dau de tine, începu Bjørn.

— Am fost…

Harry trase adânc din ţigară şi adăugă:

— …cam ocupat.

— Ea e Berna Lien, noua şefă a Krimteknisk. Berna, Harry Hole.

— Am auzit multe despre tine, zâmbi femeia.

— Iar eu n-am auzit nimic despre tine, replică Harry. Eşti bună de ceva?

Femeia îi aruncă o privire lui Bjørn, nesigură.

— Bună de ceva?

— Valentin Gjertsen e bun, zise Harry. Eu nu sunt destul de bun, aşa că

doar speram că există oameni mai buni ca mine, altminteri baia asta de sânge va continua.

— S-ar putea să am ceva, interveni Bjørn.

— Oh?

— De aceea am tot încercat să dau de tine. Haina lui Valentin. Când am tăiat-o, am găsit câteva chestii în căptuşeală. O monedă de 10 øre şi două

fâşii de hârtie. Haina a fot spălată, s-a dus toată cerneala de deasupra, însă când le-am despăturit, pe una dintre ele rămăsese ceva. Nu-i cine ştie ce, însă e destul dintr-o chitanţă de la un bancomat din centru. Lucru care se potriveşte cu teoria conform căreia el evită tot timpul cardurile şi plăteşte cash. Din păcate nu putem vedea numărul cardului, numărul de înregistrare sau când a fost făcută retragerea, însă data e vizibilă parţial.

— Cât de mult?