El îşi coborî privirea şi se uită în jos la cana de cafea de parcă n-ar fi văzut deloc silueta de afară. Pistolul său se afla la etaj.
Să fugă şi să-l ia?
Pe de altă parte, dacă era totuşi bărbatul vânat care se apropia de vânător, nu voia să-l sperie.
Harry se ridică şi se întinse, conştient că era perfect vizibil în bucătăria bine luminată. Se duse în living, care dădea tot înspre alee, luă o carte şi apoi făcu repede doi paşi mari spre uşa de la intrare, înhăţând foarfeca de grădină pe care Rakel o lăsase lângă cizme, apoi smuci de uşă şi o luă la fugă pe scări.
Silueta nu se clinti.
240
Harry se opri şi apoi se uită cu atenţie.
— Aurora?
Harry scotocea prin bufetele din bucătărie.
— Cardamom, scorţişoară, muşeţel. Rakel are o mulţime de ceaiuri pe-aici, dar dat fiind că eu sunt băutor de cafea, chiar nu ştiu ce să-ţi recomand.
— De scorţişoară e în regulă, răspunse Aurora.
— Poftim! spuse apoi Harry, întinzându-i o cutie.
Fata scoase un pliculeţ şi Harry o urmări în timp ce îl înmuia în cana cu apă fierbinte.
— Ai fugit alaltăieri de la sediul poliţiei.
— Da, răspunse ea simplu, apăsând pliculeţul de ceai cu o linguriţă.
— Şi astăzi din staţia de autobuz.
Ea nu răspunse, iar părul îi căzu din nou, acoperindu-i faţa.
Harry se aşeză pe scaun şi luă o gură de cafea. Îi oferi timpul de care avea nevoie, fără a umple tăcerea cu cuvinte ce necesitau răspunsuri.
— N-am văzut că eşti tu, rosti ea în cele din urmă. Bine, am văzut, dar eram deja speriată, şi de multe ori e nevoie ca mintea să-i spună corpului că e totul în regulă. Iar între timp corpul meu reuşise deja să o ia la fugă.
— Mhm! Îţi e teamă de cineva?
Fata încuviinţă.
— Tata.
Harry se adună pentru ce urma, căci nu voia să continue, nu voia să
ajungă acolo. Însă trebuia.
— Ce-a făcut tatăl tău?
Ochii fetei se umplură de lacrimi.
— El m-a violat şi mi-a spus că nu trebuie să spun nimănui. Pentru că
apoi el va muri…
Ameţeala veni atât de subit, încât Harry rămase fără aer câteva clipe, iar un gust amar i se ridică în gât când înghiţi.
— Tatăl tău a spus că va muri?
— Nu!
Exclamaţia ei bruscă şi furioasă creă un ecou scurt şi aspru între pereţii bucătăriei.
— Bărbatul care m-a violat m-a ameninţat că îl va omorî pe tata dacă
241
spun vreodată cuiva. A mai zis că aproape l-a omorât pe tata odată şi că
nimic nu-l va mai împiedica să o facă data viitoare.
Harry clipi, încercând să absoarbă amestecul amar de şoc şi uşurare.
— Ai fost violată? întrebă el cu un calm reţinut.
Fata aprobă, apoi îşi trase nasul şi se şterse la ochi.
