— În toaleta fetelor, când jucam într-un turneu de handbal. În ziua în care tu şi Rakel v-aţi căsătorit. M-a violat, apoi a plecat.
Harry simţea cum se prăbuşeşte.
— Pot arunca ăsta undeva?
Aurora ţinea deasupra cănii pliculeţul de ceai picurând.
Harry doar întinse o mână.
Fata se uită la el nesigură înainte de-a drumul pliculeţului de ceai.
Harry încleştă pumnul, simţind apoi cum apa îi arde pielea şi i se scurge printre degete.
— Ţi-a făcut rău, în afară de…?
O clătinare din cap.
— M-a strâns atât de tare, încât mi-a lăsat vânătăi. Mamei i-am spus că
sunt de la meci.
— Vrei să spui că ai ţinut totul secret până acum? Trei ani?
Aurora încuviinţă.
Harry simţea că e pe punctul să cedeze, să se ridice şi să ocolească
masa pentru a o strânge în braţe. Dar se gândi mai bine şi-şi aduse aminte de ce-i spusese Smith în legătură cu apropierea şi intimitatea.
— Şi de ce ai venit acum să-mi spui?
— Pentru că omoară şi alţi oameni. Am văzut desenul în ziar. E el, bărbatul cu ochi ciudaţi. Trebuie să mă ajuţi, unchiule Harry. Trebuie să
mă ajuţi să-l protejez pe tata.
Harry dădu aprobator din cap, respirând cu gura deschisă.
Aurora îşi înclină capul cu o expresie de îngrijorare pe chip.
— Unchiule Harry?
— Da?
— Plângi?
Harry simţi gustul sărat al primei lacrimi în colţul gurii. La naiba!
— Scuze! făcu el cu o voce groasă. Cum e ceaiul?
Apoi înălţă capul ca să-i întâlnească privirea. Se schimbase complet. Ca şi cum se deschisese ceva. Ca şi cum, pentru prima dată după foarte multă
242
vreme, fata se uita în afară cu ochii ei splendizi, nu înăuntru, cum făcuse când se întâlniseră recent.
Aurora se ridică, împinse cana într-o parte şi ocoli masa. Se aplecă
peste masă şi-l cuprinse în braţe.
— O să fie bine. O să fie bine.
Marte Ruud se apropie de clientul care tocmai intrase în restaurantul Schrøder’s, care era aproape gol.
— Scuze, dar nu mai servim bere de jumătate de oră şi vom închide în zece minute.
— Daţi-mi o cafea, o beau repede, zise el, apoi zâmbi.
Ea se întoarse în bucătărie. Bucătarul plecase acasă de aproape o oră, la fel şi Rita. De obicei un singur angajat mai lucra atât de târziu în serile de luni, şi chiar dacă era destul de liniştit, fata era uşor agitată pentru că
era prima ei seară singură. Rita avea să se întoarcă exact înainte de închidere, ca să o ajute cu casa de marcat.
În câteva secunde apa pentru o singură ceaşcă de cafea clocotea în fierbător. Adăugă cafea solubilă. Se întoarse apoi în sală şi aşeză ceaşca în faţa bărbatului.
— Te pot întreba ceva, având în vedere că n-am mai rămas decât noi doi? zise el, uitându-se la ceaşca aburindă.
— Da, răspunse Marte, chiar dacă voise să spună nu.
