— Echipa de teren este acum acolo, completă Bjørn Holm. Nimic, deocamdată. În afară de ce-ai pomenit deja.
— Anume? întrebă Wyller.
— Un „v” scris cu ruj pe o faţă de masă. Unghiul dintre linii se potriveşte cu cel de pe uşa Ewei Dolmen.
Fu întrerupt de un zumzet de chitară pe care Harry îl recunoscu a fi Don
252
Helms, ce cânta introul la Your Cheating Heart al lui Hank Williams.
— Wow, avem semnal! exclamă Bjørn Holm, scoţându-şi telefonul din buzunar. Holm. Poftim? Nu te aud. Stai un pic!
Bjørn dispăru pe uşă, în pasaj.
— Se pare că această răpire ar putea avea legătură cu mine, continuă
Harry. Restaurantul meu, masa mea obişnuită.
— Nu e bine deloc, interveni Smith, clătinând din cap. Şi-a pierdut controlul.
— Nu e bine că şi-a pierdut controlul? Asta nu înseamnă că urmează să
fie mai neglijent? se miră Wyller.
— Ar putea să însemne veşti bune, replică Smith. Însă acum, că ştie cum e să deţină putere şi control, nu-i va mai îngădui nimănui să i le ia. Ai dreptate, e pe urmele tale, Harry. Şi ştii de ce?
— Articolul din VG, răspunse Wyller.
— L-ai numit un pervers mizerabil care… cum era?
— Căruia abia aştepţi să-i pui o pereche de cătuşe, completă Wyller.
— Deci l-ai descris drept mizerabil şi ai ameninţat că-i iei puterea şi controlul.
— Isabelle Skøyen l-a numit aşa, nu eu, dar nu asta contează acum, răspunse Harry, frecându-şi ceafa. Smith, crezi că se va folosi de fată ca să
ajungă la mine?
Smith clătină din cap.
— E moartă.
— Cum poţi să fii aşa de sigur?
— El nu-şi doreşte o confruntare, ci doar să vă arate ţie şi tuturor celorlalţi că deţine controlul. Că poate merge în localul tău şi lua pe unul de-ai tăi.
Harry se opri cu mâna pe ceafă.
— Unul „de-ai mei”?
Smith nu răspunse.
Bjørn Holm se întoarse.
— Era de la Ullevål. Chiar înainte ca Penelope Rasch să moară, un bărbat a venit la recepţie şi s-a prezentat drept cineva pe care ea îl trecuse ca prieten, un anume Roar Wiik, fostul logodnic.
— Tipul care i-a oferit inelul de logodnă pe care Valentin i l-a furat apoi din apartament, completă Harry.
253
— Au luat legătura cu el ca să-l întrebe dacă a observat ceva neobişnuit legat de starea ei. Însă Roar Wiik spune că el nu a fost la spital, continuă
Bjørn.
În Boiler Room se aşternu liniştea.
— Deci nu logodnicul… spuse Smith. Aşadar…
Rotilele scaunului lui Harry scoaseră un scârţâit, însă acesta era deja gol şi se apropia în viteză de perete.
Harry însuşi era deja la uşă.
— Wyller, cu mine!
Harry alerga.
