Individul ăsta… Valentin Gjertsen… Sunt psiholog şi încerc să mă raportez la el ca la un caz profesional, dar cred că s-ar putea să-l urăsc.

— Niciunul dintre noi nu e chiar atât de profesionist, Smith. Eu n-aş

lăsa să mă îngrijoreze puţină ură. Tu nu te simţi bine să ai pe cineva pe care să-l urăşti, cum spune Harry?

— Harry spune asta?

— Da. Sau Raga Rockers. Sau… Mai voiai ceva?

— Am stat de vorbă cu Mona Daa de la VG.

— Iată pe cineva pe care putem urî. Ce mai voia?

— Eu am sunat-o.

Katrine se opri din sortat hârtiile.

— I-am spus condiţiile mele ca să fiu intervievat cu privire la Valentin Gjertsen. Că voi vorbi despre Valentin în termeni generali şi că nu voi spune nimic despre anchetă. E un aşa-numit podcast, genul de emisiune de radio care…

— Smith, ştiu şi eu ce e un podcast.

— Deci măcar nu mă pot cita greşit. Indiferent ce voi spune, va fi totuşi transmis în direct. Am permisiunea ta?

Katrine se gândi un pic.

— Prima mea întrebare este: de ce?

— Pentru că lumea e speriată. Soţia mea e speriată, copiii mei sunt speriaţi, vecinii, ceilalţi părinţi de la şcoală sunt speriaţi. Şi, în calitate de cercetător în acest domeniu, am responsabilitatea să-i fac să se simtă ceva

 314 

mai puţin speriaţi.

— N-au dreptul să se simtă puţin speriaţi?

— Katrine, tu nu citeşti ziarele? Magazinele au rămas de săptămâna trecută fără încuietori şi sisteme de alarmă de vânzare.

— Oricine se sperie de ceva ce nu înţelege.

— E mai mult de-atât. Sunt speriaţi pentru că au impresia că au de-a face cu cineva despre care am presupus iniţial că e un vampirist şi-atât. Un individ bolnav şi confuz, care atacă oamenii din cauza unor grave tulburări de personalitate şi a parafiliei. Însă monstrul ăsta este un luptător cinic, rece şi calculat, care e în stare de judecăţi raţionale şi care fuge când e nevoie, cum s-a întâmplat la baia turcească. Şi atacă atunci când poate, ca… ca în poza aia.

Smith închise ochii şi îşi feri privirea.

— Şi trebuie să recunosc că şi eu sunt speriat. Stau toată noaptea treaz în pat şi mă întreb cum de-ar putea fi comise crimele de una şi aceeaşi persoană. Cum e posibil? Cum de m-am putut înşela atât de tare? Pur şi simplu nu înţeleg. Însă trebuie să înţeleg, pentru că nimeni nu se află într-o poziţie mai bună ca mine ca să înţeleagă, eu sunt singura persoană care o poate explica şi care le poate arăta monstrul. Pentru că, odată ce-au văzut monstrul, vor înţelege, iar spaimele lor vor deveni suportabile. Nu vor dispărea, dar măcar vor avea senzaţia că pot lua decizii raţionale, iar asta îi va face să se simtă mai bine.

Katrine îşi propti mâinile în şolduri.

— Hai să vedem dacă te-am înţeles corect. Nici tu nu ai habar ce este Valentin Gjertsen, însă vrei să-i explici publicului acest lucru?

— Da.

— Minţind cu intenţia de-a calma situaţia?

— O să mă descurc mai bine în prima variantă decât într-a doua. Am permisiunea ta?

Katrine îşi muşcă buza de jos.

— Cu siguranţă ai dreptate când spui că ai responsabilitatea de-a informa ca expert şi evident că ar fi bine dacă lumea ar fi liniştită. Atât timp cât nu vei spune nimic despre anchetă.

— Sigur că nu.

— Nu mai putem tolera mai multe scurgeri de informaţii. Eu sunt singura persoană de la acest nivel care ştie ce face Aurora acum, nici

 315 

măcar şeful poliţiei n-a fost informat.

— Ai cuvântul meu de onoare!

— Ăsta e? Ăsta e, Aurora?

— Tată, iar eşti sâcâitor.

— Aune, poate c-ar fi mai bine să ieşim afară, aşa încât ei să se poată

uita în linişte.

— În linişte? E fiica mea, Wyller, şi ea vrea să…

— Fă cum îţi spune, tată. Sunt bine.

— Oh! Sigur?

— Foarte sigur.

Aurora se întoarse către femeia de la bancă şi bărbatul de la Unitatea de Criminalitate Urbană.

— Nu e el, daţi mai departe!

Ståle Aune se ridică, posibil un pic prea repede, pentru că ameţi; putea fi şi din cauză că nu dormise toată noaptea. Sau nu mâncase nimic din ziua precedentă. Şi se uitase trei ore la un ecran, fără nicio pauză.

— Stai pe canapeaua asta, iar eu o să caut nişte cafea pentru noi, zise Wyller.

Ståle Aune doar dădu aprobator din cap.

Wyller plecă, lăsându-l pe Ståle să se uite la fiica sa aflată de cealaltă