— Alo?
— Smith? rosti o voce de femeie. Mona Daa, de la VG.
— Oh?
— Pari surprins.
— Doar pentru că nu credeam că avem acoperire aici jos.
— Apropo de acoperire, poţi confirma că vampiristul este probabil responsabil pentru dispariţia unei membre a personalului de la restaurantul Schrøder’s de noaptea trecută?
— Să confirm? Eu?
— Da, doar acum lucrezi cu poliţia, nu?
— Da, presupun că da, însă nu mă aflu în poziţia de-a spune ceva.
— Pentru că nu ştii sau pentru că nu poţi să spui?
— Ambele, probabil. Dacă ar fi să spun ceva, ar fi doar ceva general. Ca expert în vampirism, cu alte cuvinte.
— Super! Pentru că noi avem un podcast…
— Un ce?
— Un radio. VG are propriul post de radio.
— Ah, bine!
— Te-am putea invita să vorbeşti despre vampirist? În termeni generali, fireşte.
Hallstein Smith se gândi un pic.
— Trebuie să obţin permisiunea inspectorului-şef.
— Bun, atunci aştept veşti de la tine! Legat de alt subiect, Smith. Am scris despre tine. Presupun că eşti mulţumit, având în vedere că te-a adus indirect în centrul atenţiei.
— Da. Sigur.
— În schimb, mi-ai putea spune cine de la sediul poliţiei m-a ademenit ieri la terminalul de containere?
— Te-a ademenit să faci ce?
— N-are importanţă. Să ai o zi plăcută!
Hallstein Smith rămase uitându-se la telefon. Terminalul de containere? La ce s-o fi referit femeia?
Truls Berntsen îşi lăsa privirea să rătăcească printre şirurile de imagini
259
cu Megan Fox de pe computerul său. Era aproape înspăimântător cum se delăsase – erau de vină doar imaginile sau vârsta – tocmai împlinise 30 de ani? Ori faptul că ştia ce poate face o sarcină trupului care devenise definiţia perfecţiunii în filmul Transformers din 2007? Sau faptul că el însuşi pierduse opt kilograme de grăsime în ultimii doi ani, înlocuindu-le cu patru kilograme de muşchi şi nouă femei futute? Fanteziile sale îndepărtate cu Megan Fox sunt mai puţin îndepărtate? Aşa cum un an-lumină e mai puţin decât doi. Sau simplul fapt că peste doar zece ore avea să stea alături de Ulla Bellman, singura femeie la care tânjise vreodată mai mult decât la Megan Fox?
Auzi pe cineva dregându-şi vocea şi ridică privirea.
Katrine Bratt stătea acolo, sprijinindu-se de panoul lui despărţitor.
După ce Wyller se mutase alături de penibilul club al bărbaţilor din Boiler Room, Truls reuşise să aprofundeze cum trebuie Lege şi fărădelege.
Văzuse toate sezoanele disponibile şi spera că Bratt nu urma să-i strice timpul liber.
— Bellman vrea să te vadă, îl informă ea.
— OK.
Truls îşi închise computerul, apoi se ridică şi trecu pe lângă Katrine Bratt. Atât de aproape, încât i-ar fi mirosit parfumul, dacă ea s-ar fi dat cu vreunul. Se gândi că toate femeile ar trebui să folosească totuşi un pic de parfum. Nu aşa de mult precum cele care exagerau, cele care sufereau de pe urma solvenţilor, doar un pic. Suficient ca să-i facă imaginaţia să se întrebe cum miroseau de fapt în realitate.
În timp ce aştepta liftul, avu timp să se întrebe ce dorea Mikael. Însă
mintea îi era complet goală.
Abia când ajunse în biroul şefului poliţiei îşi dădu seama că fusese descoperit. Când îl văzu pe Mikael cu spatele la el, aproape de geam, şi-l auzi spunând, fără vreo altă introducere:
— M-ai dezamăgit, Truls. Scârba te-a abordat, sau a fost invers?
Era ca şi cum o găleată cu apă rece îi fusese turnată în cap. Ce dracu’ se întâmplase? Oare Ulla cedase şi mărturisise tot într-un acces de conştiinţă
vinovată? Sau o presase Mikael? Şi ce dracu’ mai putea să spună acum?
