— Salivă?
— Rugină.
— Rugină?
— Da.
— Adică…?
Bellman apăsă butonul liftului.
— Nu ştim, răspunse Katrine, care se oprise lângă el.
30
— Şi tot n-aţi aflat cum a intrat făptaşul în apartament?
— Nu. Încuietoarea era imposibil de spart şi nici uşa, nici vreuna dintre ferestre nu fusese forţată. Există totuşi posibilitatea ca ea să-l fi lăsat înăuntru, însă noi nu credem că aşa a fost.
— Poate a avut o cheie.
— Asociaţia de locatari foloseşte încuietori pentru care aceeaşi cheie descuie atât intrarea în bloc, cât şi unul dintre apartamente. Iar potrivit registrului de chei al asociaţiei, pentru apartamentul lui Elise Hermansen nu există decât o singură cheie. Cea pe care o avea ea. Berntsen şi Wyller au stat de vorbă cu cei doi tipi aflaţi la intrare când a ajuns ea acasă, şi amândoi sunt siguri că femeia şi-a folosit cheia ca să intre – nu s-a folosit de interfon ca să sune pe cineva care ar fi fost deja în apartament.
— Înţeleg. Dar el n-ar fi putut face o dublură a cheii?
— În cazul ăsta ar fi trebuit să facă rost de cheia originală şi să găsească
un lăcătuş care să aibă abilităţile tehnice să copieze acel tip de cheie şi să
fie suficient de lipsit de scrupule ca să facă o dublură fără permisiunea scrisă a asociaţiei de locatari. Ceea ce e foarte improbabil.
— OK. De fapt, nu despre asta voiam să discutăm…
Uşa liftului se deschise în faţa lor şi doi poliţişti care se pregăteau să
iasă se opriră din râs când îl văzură pe comandantul poliţiei.
— E vorba de Truls, rosti Bellman după ce, ca un cavaler, o lăsă pe Katrine să intre în lift înaintea lui. Berntsen, adică.
— Aşa? zise Katrine, simţind un iz vag de aftershave.
Presupunea de mult timp că bărbaţii renunţaseră la bărbieritul clasic şi la aftershave-ul cu alcool de după. Bjørn folosea un aparat de ras electric şi nu se mai deranja să-şi dea cu ceva după, iar bărbaţii pe care ea-i cunoscuse după… în fine, în vreo două ocazii, Katrine ar fi preferat un parfum greu în locul mirosului lor natural.
— Cum se descurcă?
— Berntsen? Bine.
Stăteau unul lângă altul, cu faţa la uşi, dar ea surprinse cu coada ochiului surâsul strâmb care urmă în tăcerea de după răspuns.
— Bine? repetă el în cele din urmă.
— Berntsen execută ordinele care-i sunt date.
— Care nu sunt prea solicitante, îmi închipui?
Katrine ridică din umeri.
31
— N-are deloc experienţă de detectiv. Şi a ajuns în cea mai mare echipă
de omucideri din ţară din afara Kripos. Asta înseamnă că nu trage el sforile, dacă pot să mă exprim aşa.
Bellman dădu din cap aprobator şi-şi frecă bărbia.
— Voiam doar să ştiu dacă se comportă cum trebuie. Că nu… Că
respectă regulile.
— Din ce ştiu eu, da.
Liftul încetinea.
— La ce reguli ne referim, mai exact?
— Bratt, nu vreau decât să stai cu ochii pe el. Lui Truls Berntsen nu i-a fost deloc uşor.
