— Da. Divorţat?

— Văduv.

Steffens mai bău nişte cafea şi întrebă:

— Cine-i pacientul? Femeie, bărbat, tânăr, bătrân?

— Femeie pe la vreo 30 de ani. De ce?

— Mă întrebam şi eu. Unde-i acum?

— Da? şopti Bjørn Holm.

— Harry. Te-ai băgat în pat?

— E 2 noaptea. Tu ce crezi?

— Pe podeaua din biroul lui Smith era cam un litru şi jumătate de sânge.

— Poftim?

— Matematică simplă. Cântărea prea mult.

Harry auzi patul scârţâind, apoi aşternuturile foşnind în telefon, înainte să audă iar glasul şoptit al lui Bjørn:

 421 

— Ce tot zici acolo?

— Se poate vedea pe cântarul de pe camerele de supraveghere când pleacă Valentin. Cântăreşte doar cu un kilogram şi jumătate mai puţin decât la sosire.

— Un litru şi jumătate de sânge cântăreşte un kilogram şi jumătate, Harry.

— Ştiu asta. Dar chiar şi-aşa, tot nu avem suficiente probe. După ce vom avea, îţi voi explica. Şi nu trebuie să sufli o vorbă nimănui, da? Nici măcar persoanei de lângă tine.

— Doarme.

— Aud şi eu.

Bjørn râse.

— Sforăie cât pentru doi.

— Ne putem întâlni la 8 dimineaţa în Boiler Room?

— Cred că da. Vin şi Smith cu Wyller?

— Pe Smith îl vom vedea la dezbaterea de vineri.

— Şi Wyller?

— Doar eu şi cu tine, Bjørn. Şi vreau să aduci şi computerul lui Hell şi revolverul lui Valentin.

 422 

38.

Joi dimineaţă

— Te-ai trezit devreme, Bjørn, zise poliţistul mai în vârstă aflat în spatele tejghelei magaziei de la camera cu dovezi.

— Neaţa, Jens! Aş vrea să iau ceva din cazul vampiristului.

— Da, văd c-a revenit în lumina reflectoarelor, nu-i aşa? Serviciul de Investigaţii Criminale a venit ieri să ia nişte lucruri; sunt destul de sigur că

sunt pe raftul G. Dar stai să văd ce crede nemernica asta de maşinărie…

Apăsă câteva taste ca şi cum erau fierbinţi, apoi se uită la ecran.

— …să vedem… Afurisenia asta s-a blocat iar.

Ridică spre Bjørn o faţă resemnată şi destul de neajutorată.

— Tu ce părere ai, Bjørn, nu era mai bine când ne puteam uita pur şi simplu într-un dosar şi găsi exact…?

— Cine a fost aici de la Investigaţii Criminale? întrebă Bjørn, încercând să-şi ascundă nerăbdarea.

— Cum s-o numi oare? Cel cu dinţii.

— Truls Berntsen?

— Nu, nu, cel cu dinţi ca lumea. Tipul cel nou.

— Anders Wyller, spuse Bjørn.

— Mhm! făcu Harry, lăsându-se pe spate în scaun în Boiler Room. Şi a luat Redhawkul lui Valentin?

— Plus dinţii de fier şi cătuşele.

— Iar Jens n-a zis pentru ce le voia Wyller?

— Nu, nu ştia. Am încercat să-l sun pe Wyller în birou, dar au spus că şi-a luat liber, aşa că l-am sunat pe mobil.

— Şi?

— N-a răspuns. Probabil doarme, dar încerc iar acum.