— Femeile stau grămadă pe el.

— Atunci n-are cum să fie Truls Berntsen.

— Dar pleacă mereu singur acasă. Ciudat tip!

— Pentru că nu ia o femeie cu el?

 417 

— Tu ai avea încredere în cineva care refuză păsărică gratis?

Tipul cu barbă de hipster ridică o sprânceană. Harry ridică din umeri, lăsă berile în faţa lui, se apropie de oglindă şi-şi puse fesul cu St. Pauli.

Tocmai se pregătea să se întoarcă, dar încremeni. Rămase uitându-se la el în oglindă, la ţeasta de pe frunte.

— Harry?

— Mhm!

— Îmi dai o mână de ajutor aici? Două mojito cu Sprite Light.

Harry încuviinţă încet, apoi îşi scoase fesul, ocoli tejgheaua şi se repezi spre uşă.

— Harry!

— Sună-l pe Tresko!

— Da?

— Scuze că sun aşa de târziu, dar mă gândeam că poate Institutul Medico-Legal ar putea fi închis.

— Ar trebui să fie închis, însă aşa se întâmplă atunci când munceşti într-un loc în criză de personal. Şi suni la numărul intern pe care ar trebui să-l folosească doar poliţia.

— Da, sunt Harry Hole, inspector la…

— Ştiu că tu eşti, Harry. Sunt Paula şi nu mai eşti inspector nicăieri.

— Ah, tu eşti! OK, lucrez la cazul vampiristului şi de aceea sun. Vreau să

verifici potrivirile alea pe care le-aţi obţinut din probele recoltate de pe ţeava de apă.

— Nu m-am ocupat eu de ele, dar lasă-mă să mă uit. Precizez că în afară de Valentin Gjertsen nu avem deloc nume ale profilurilor ADN în cazul vampiristului, doar numere.

— E-n regulă, am lista cu nume şi numere de la toate locurile crimelor în faţa mea, aşa că dă-i bătaie!

Harry le bifă pe rând, pe măsură ce Paula citea profilurile ADN care se potriveau. Şeful poliţiei locale, adjunctul său, Hole, Smith, Holm şi colegul său de la Criminalistică. Şi, în final, a şaptea persoană.

— Deci tot nicio potrivire aici? întrebă Harry.

— Nu.

— Dar restul casei lui Hell, acolo aţi mai găsit alt ADN care să se potrivească cu profilul lui Valentin?

 418 

— Să vedem… Nu, se pare că nu.

— Nici pe saltea, pe cadavru, nimic care să aibă legătură…?

— Neah.

— Bine, Paula. Mulţumesc!

— Apropo de legături, aţi aflat totuşi ce s-a întâmplat cu firele acelea de păr?

— Firele de păr?

— Da, toamna trecută. Wyller mi-a adus câteva fire de păr şi a spus că

vrei să fie analizate. Probabil s-a gândit că vom grăbi puţin lucrurile dacă

menţionează numele tău.

— Şi le-a grăbit?

— Normal, Harry – doar ştii că toate fetele de aici au o slăbiciune pentru tine.

— Genul ăsta de lucruri nu-l spuneţi mai degrabă tipilor mult mai în vârstă?

Paula începu să râdă.

— Asta se întâmplă când te însori, Harry. Castrare voluntară.

— Hmm! Am găsit firele acelea de păr pe podeaua din salonul spitalului Ullevål în care era internată soţia mea, probabil că era doar paranoia.

— Înţeleg. Presupun că n-avea cum să fie important din moment ce Wyller mi-a spus să o las baltă. Îţi faci cumva griji că soţia ta are un amant?

— Nu prea. Mă rog, nu înainte să fi sădit tu ideea.

— Voi, bărbaţii, sunteţi atât de naivi.

— Aşa supravieţuim.

— Dar de fapt nu o faceţi, nu-i aşa? Noi preluăm controlul planetei, în caz că n-aţi observat.

— Păi, tu lucrezi în toiul nopţii, iar asta-i al naibii de ciudat. Noapte bună, Paula!