— Sugestii? replică Harry.

— Nu e clar? Lenny plănuise uciderea femeilor care-l lăsaseră anterior baltă şi, prin urmare, meritau, însă acum se trezise cu sângele lui Marte Ruud şi al lui Mehmet Kalak pe mâini. Doi oameni nevinovaţi care nu aveau legătură cu asta. I s-a trezit conştiinţa. N-a mai putut să trăiască

ştiind ce făcuse să se întâmple, zise Oleg.

— Nu, îl contrazise Jesus. Lenny a plănuit încă de la început să se sinucidă, după ce se termina totul. El a vrut să fie omorâte doar aceste trei femei: Elise, Ewa şi Penelope.

— Mă îndoiesc, răspunse Harry. În însemnările lui mai erau şi alte femei, mai avea şi alte dubluri de chei.

— OK, dar dacă nu s-a sinucis de fapt? întrebă Oleg. Dacă l-a omorât Valentin? Poate s-au certat din cauza uciderii lui Mehmet şi a lui Marte.

Având în vedere că Lenny îi considera victime nevinovate. Sau poate că

Lenny voia să se dea pe mâna poliţiei, iar Valentin a aflat.

— Doar dacă nu cumva Valentin s-a săturat pur şi simplu de Lenny, interveni Jesus. Se întâmplă adesea ca hienele să devoreze vulturul, dacă

se apropie prea mult.

— Singurele amprente de pe pistolul de asomat sunt ale lui Lenny Hell, replică Harry. Evident că-i posibil ca Valentin să-l fi omorât pe Lenny şi să

 413 

încerce să pară că s-a sinucis. Dar de ce să se mai sinchisească? Poliţia avea deja destule probe împotriva lui ca să-l închidă pe viaţă. Iar dacă

Valentin îşi făcea griji în privinţa ascunderii urmelor, n-ar fi lăsat-o pe Marte Ruud în pivniţă, şi nici computerul şi dosarele de la etaj, care demonstrau că el şi Hell acţionaseră împreună.

— OK, încuviinţă Jesus. Sunt de acord cu Oleg legat de prima parte.

Lenny Hell şi-a dat seama ce urmează să se întâmple şi s-a hotărât că nu mai poate suporta.

— N-ar trebui să subestimezi niciodată ce-ţi vine prima oară în minte, spuse Harry. Pentru că de obicei se bazează pe mai multă informaţie decât eşti conştient că deţii. Iar cea mai simplă soluţie e de multe ori cea corectă.

— Dar eu nu înţeleg un lucru, continuă Oleg. Lenny şi Valentin nu voiau să fie văzuţi împreună. Dar de ce un sistem atât de complicat de-a transmite informaţii? Nu puteau să se întâlnească pur şi simplu la unul dintre ei acasă?

Harry clătină din cap.

— Pentru Lenny era important să-şi ţină ascunsă identitatea faţă de Valentin, dat fiind că riscul ca acesta să fie arestat era în continuare destul de mare.

Jesus încuviinţă.

— Şi îşi făcea griji că Valentin avea să-i aducă poliţia pe cap ca să poată

obţine o reducere a sentinţei.

— Iar Valentin sigur nu voia ca Lenny să afle unde locuieşte el, completă Harry. Unul dintre motivele pentru care a reuşit să rămână

ascuns atâta timp a fost că era extrem de atent în această privinţă.

— Deci cazul e rezolvat, fără piste neînchise, concluzionă Oleg. Hell s-a sinucis şi Valentin a răpit-o pe Marte Ruud. Dar aveţi probe care să arate că el a ucis-o?

— Serviciul de Investigaţii Criminale aşa crede.

— Pentru că…

— Au găsit ADN-ul lui Valentin la Schrøder’s şi sângele lui Marte în portbagajul maşinii sale şi au mai găsit şi glonţul cu care ea a fost împuşcată în burtă. Se înfipsese în zidul de cărămidă din pivniţa lui Lenny, iar unghiul de intrare comparat cu poziţia corpului ei indica faptul că a fost împuşcată înainte de-a fi spânzurată. Glonţul provenea din acelaşi Ruger

 414 

Redhawk pe care Valentin îl avea când plănuia să-l împuşte pe Smith.

— Dar tu nu eşti de acord, zise Oleg.

Harry ridică o sprânceană.

— Nu sunt?

— Când spui „Serviciul de Investigaţii Criminale aşa crede”, înseamnă

că tu crezi opusul.

— Hmm!

— Deci, ce crezi? întrebă Oleg.

Harry îşi trecu o mână peste faţă.

— Nu sunt sigur că e chiar atât de important cine i-a curmat fetei suferinţa. Pentru că-n acest caz exact asta a fost. Un act de eliberare.

Salteaua din cuşcă mustea de ADN. Sânge, sudoare, spermă, vomă. O

parte ale ei, o parte ale lui Lenny Hell.

— Sfinte Dumnezeule! exclamă Jesus. Vrei să spui că a abuzat-o şi Hell?

— Posibil să fi fost mai mulţi.

— Mai mulţi decât Valentin şi Hell?

— Deasupra scărilor spre pivniţă se află o ţeavă de apă. E imposibil să

n-o loveşti dacă nu ştii că e acolo. Aşa că i-am cerut lui Bjørn Holm, criminalistul nostru cel mai experimentat, să-mi trimită o listă cu toţi cei al căror ADN a fost descoperit pe ţeava aia. Tot ce e prea vechi se degradează, însă am găsit şapte profiluri unice. Ca de obicei, am luat probe de ADN de la toţi cei prezenţi la locul crimei şi am găsit potriviri cu şeful poliţiei locale, cu colegul său, Bjørn, Smith şi eu, plus încă un membru al echipei de criminalişti chemaţi la locul faptei pe care n-am apucat să-l avertizăm la timp. Dar n-am reuşit să identificăm cel de-al şaptelea profil.

— Deci nu era al lui Valentin Gjertsen sau Lenny Hell?

— Nu. Tot ce ştim e că îi aparţine unui bărbat şi că nu era rudă cu Lenny Hell.

— Ar fi putut fi cineva care venise să repare ceva? Un electrician, un instalator, ceva de genul ăsta? întrebă Oleg.