Smith clătină din cap.
— El şi Lien aveau nişte chestii de făcut, interveni Wyller.
— Berna Lien? Chestii de făcut?
— El a zis doar că, dacă n-a fost solicitat la locul faptei, o va lăsa în seama celorlalţi.
— Chestii de făcut, murmură Katrine în vreme ce ieşea din dormitor urmată îndeaproape de cei doi bărbaţi.
Ieşiră apoi din apartament şi ajunseră în parcarea din faţa blocului. Se opriră în spatele unei Honda albastre, al cărei portbagaj era cercetat de doi criminalişti. Găsiseră cheile în apartament şi primiseră confirmarea că
maşina era înregistrată pe numele Alexander Dreyer. Cerul de deasupra lor era de un cenuşiu ca oţelul, iar în partea opusă a parcului Torshovdalen, cu pantele lui acoperite de fuioare de fum, Katrine vedea cum vântul îndoaie vârfurile copacilor. Ultima previziune meteorologică
anunţa că Emilia se afla la o distanţă de doar câteva ore.
5 „Soţie olandeză” (N. t.).
333
— Isteţ din partea lui să nu ia maşina, zise Wyller.
— Dap, se arătă de acord Katrine.
— La ce te referi? întrebă Smith.
— La punctele de taxare şi la camerele de supraveghere din parcări şi de pe şosele, răspunse Wyller. Poţi rula un program de identificare automată a numerelor de înmatriculare pe înregistrările camerelor şi nu durează decât câteva secunde.
— Minunata lume nouă, rosti Katrine.
— O, lume nouă, / Frumoasă eşti, cu-asemenea făpturi6, recită Smith.
Katrine se întoarse spre psiholog.
— Îţi imaginezi unde ar putea să meargă un fugar ca Valentin?
— Nu.
— Nu, adică nu ai nicio idee?
Smith îşi împinse ochelarii mai sus pe nas.
— Nu, adică nu mi-l imaginez fugind.
— De ce nu?
— Pentru că e furios.
Katrine simţi un fior.
— Nu se poate spune că i-ai diminuat furia dacă ţi-a ascultat podcastul cu Daa.
— Nu, oftă Smith. Poate c-am mers prea departe. Încă o dată. Din fericire am făcut rost de încuietori şi camere de supraveghere decente după spargerea de la hambar. Însă poate…
— Poate ce?
— Poate ne-am simţi mai bine dacă am avea o armă, un pistol sau ceva.
— Regulamentul nu permite să-ţi dăm o armă a poliţiei fără permis sau antrenament în poligon.
— Armament pentru urgenţe, rosti Wyller.
Katrine se uită la el. Poate că fuseseră îndeplinite criteriile pentru armamentul pentru urgenţe sau poate că nu. Deja vedea titlurile după ce Smith fusese împuşcat şi ieşea la iveală că acesta ceruse armament pentru urgenţe şi fusese refuzat.
— Îl poţi ajuta pe Hallstein să primească un pistol?
6 William Shakespeare, Furtuna, Actul V, Scena I, în Opere I. Sonete. Furtuna, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2019, trad. Violeta Popa şi George Volceanov (N. t.).
334
— Da.
— Bine! I-am spus lui Skarre să verifice trenurile, vasele, zborurile, hotelurile şi oficiile de îmbarcare. Va trebui să sperăm că Valentin nu are actele necesare pentru a apela şi la alte identităţi în afară de Alexander Dreyer.
Katrine ridică privirea spre cer. Avusese odată un iubit căruia îi plăcea să se dea cu parapanta şi îi spusese că dacă la sol nu e niciun pic de vânt, de la vreo două sute de metri înălţime acesta poate depăşi limita de viteză
pe o autostradă. Dreyer. Soţia olandeză. Chestii de făcut? Pistol. Furie.
— Harry nu era acasă? întrebă ea.
