— De ce n-aş fi făcut-o? Harry e cel mai experimentat detectiv al nostru în cazurile de crimă.

— Unii detectivi ar putea-o interpreta ca pe o – care-i cuvântul? –

provocare să vină un nume atât de important din trecut şi să le privească

peste umăr.

— Nicio problemă – eu joc mereu cu cărţile pe masă, domnule.

Katrine zâmbi anemic.

— Bun! În fine, Harry va conduce o echipă a sa, micuţă şi independentă, nu trebuie să-ţi faci griji că-ţi va lua locul. Doar un pic de competiţie benefică pentru toţi.

Bellman îşi uni vârfurile degetelor. Femeia observă că una dintre pete forma o dungă albă în jurul verighetei.

— Şi evident, eu voi susţine partea feminină a echipei. Sper că putem conta pe un rezultat rapid, Bratt.

— Înţeleg, răspunse Katrine Bratt şi aruncă o privire la ceasul de la mână.

— Ce înţelegi?

Simţi iritarea din glasul lui.

— Înţeleg: speri într-un rezultat rapid.

Ştia că-l provoacă pe şeful poliţiei. Nu pentru că aşa voia, ci pentru că

nu se putea abţine.

— Şi tu ar trebui să speri acelaşi lucru, inspector-şef Bratt. Discriminare pozitivă sau nu, joburile ca al tău nu cresc în copaci.

— Atunci, mă voi strădui să dovedesc că-l merit.

Rămase cu ochii aţintiţi în ai lui. Era ca şi cum peticul de pe ochi îi scotea în evidenţă ochiul rămas, mai cu seamă intensitatea şi frumuseţea lui. Şi sclipirea dură, nemiloasă.

 89 

Femeia îşi ţinu respiraţia.

După care el începu brusc să râdă.

— Îmi place de tine, Katrine. Dar permite-mi să-ţi dau un sfat!

Îl aşteptă, pregătită pentru orice.

— La următoarea conferinţă de presă, tu ar trebui să vorbeşti, nu Hagen. Vreau să subliniezi că acesta este un caz extrem de dificil, că nu avem nicio pistă şi trebuie să fim pregătiţi pentru o anchetă de durată.

Asta va face presa mai puţin nerăbdătoare şi ne va oferi mai mult spaţiu de manevră.

Katrine îşi încrucişă braţele la piept.

— S-ar putea şi să-l îmboldească pe criminal şi să crească probabilitatea să lovească din nou.

— Bratt, eu nu cred că ucigaşul se lasă condus de ce scriu ziarele.

— Dacă spui tu. Eu trebuie să mă pregătesc pentru următoarea şedinţă

a echipei de anchetă.

Katrine văzu avertismentul din privirea lui.

— Dă-i bătaie! Şi fă cum îţi spun! Spune presei că ăsta este cel mai dificil caz de care te-ai ocupat până acum.

— Eu…

— Cu propriile cuvinte, evident. Când are loc următoarea conferinţă de presă?

— Am anulat-o pe cea de azi, dat fiind că nu aveam nimic nou.

— OK. Ţine minte, dacă acest caz este prezentat ca dificil, gloria va fi cu atât mai mare când îl vom rezolva. Şi nici nu vom minţi, întrucât oricum nu avem nimic până acum, nu? În plus, presa adoră un mister profund şi terifiant. E o situaţie în care câştigă toată lumea, Bratt.

Câştigă toată lumea pe dracu’, se gândea Katrine în vreme ce cobora la etajul şase, la Departamentul de Investigaţii Criminale.

La ora 18:00, Katrine începu şedinţa echipei de anchetă subliniind importanţa ideii ca rapoartele să fie scrise şi înregistrate în sistem, nu ca după primul interogatoriu luat lui Geir Sølle, bărbatul de pe Tinder cu care se întâlnise Elise Hermansen în seara în care fusese omorâtă, iar rezultatul fusese că un al doilea poliţist luase legătura cu Geir Sølle.

— În primul rând, înseamnă muncă în plus, precum şi faptul că dăm publicului impresia că poliţia e dezorganizată şi nu ştie stânga ce face

 90 

dreapta.

— Trebuie să fi fost ceva în neregulă cu calculatoarele sau cu sistemul, zise Truls Berntsen, deşi Katrine nu-i pomenise numele. Eu ştiu că l-am trimis.

— Tord?

— Nu s-a raportat nicio cădere în sistem în ultimele 24 de ore, răspunse Tord Gren, potrivindu-şi ochelarii şi observând expresia din privirea lui Katrine, pe care o interpretă corect. Dar fireşte că ar fi putut fi ceva în neregulă cu computerul tău, Berntsen – am să arunc o privire.

— Dacă tot ai început, Tord, ne-ai putea prezenta ultima ta lovitură de geniu?

Expertul IT roşi, încuviinţă şi continuă cu tonul lui ţeapăn, nenatural, ca şi cum ar fi citit dintr-un scenariu:

— Servicii de localizare. Majoritatea oamenilor care au telefoane mobile permit uneia sau mai multor aplicaţii să adune permanent date de geolocalizare, mulţi dintre ei făcând asta fără să ştie.

Pauză. Tord înghiţi în sec, iar Katrine îşi dădu seama ce făcea: citea dintr-un rezumat pe care îl scrisese şi-l învăţase pe de rost, după ce ea îi spusese că trebuie să ţină o prezentare.

— Multe aplicaţii solicită dreptul de-a putea trimite unor terţi detalii despre locaţia telefonului, însă nu şi poliţiei. O astfel de terţă parte este Geopard. Aceştia adună date despre locaţii şi nu au nicio clauză în contracte care să le interzică vânzarea de informaţii către sectorul public, cu alte cuvinte, poliţiei. Când sunt eliberate persoane care au ispăşit pedepse pentru agresiuni sexuale, le stocăm datele de contact – adresă, număr de mobil, adresă de e-mail – pentru că de obicei vrem să ştim cum putem da de aceşti indivizi în eventualitatea unor agresiuni similare celor pentru care au fost condamnaţi. În general, se consideră că există o probabilitate mare ca un agresor sexual să comită o nouă agresiune.