Femeia râse şi sorbi din bere, apoi deschise gura şi se folosi de arătător

 98 

şi de degetul mare pentru a-şi şterge rujul din colţurile gurii.

— Cortina de Fier şi Blocul de Est, o corectă bărbatul.

— Ha?

Se uită la el. Era destul de drăguţ. Nu-i aşa? Mai drăguţ decât cei cu care se potrivea de obicei. Probabil era ceva în neregulă cu el, ceva ce avea să afle mai târziu. Aşa se întâmpla de obicei.

— Bei încet, remarcă ea.

— Îţi place roşul.

Bărbatul dădu din cap spre pardesiul pe care femeia şi-l atârnase pe spătarul scaunului.

— La fel ca tipului ăluia, vampirul, răspunse Ewa, arătând spre jurnalul de ştiri de la unul dintre enormele televizoare din bar.

Meciul de fotbal se terminase, iar barul, care fusese plin până în urmă

cu cinci minute, începuse să se golească. Femeia se simţea puţin ameţită, dar nu foarte rău.

— Ai citit VG? Tipul i-a băut sângele.

— Da. Ştiai că ea şi-a băut ultimul pahar la o sută de metri de-aici, la barul Jealousy?

— Adevărat?

Femeia privi de jur-împrejur. Majoritatea clienţilor păreau să

alcătuiască grupuri sau perechi. Observase că singurul bărbat care stătea singur se uita la ea, însă şi acela plecase. Şi nici nu era Ciudatul.

— Da, destul de adevărat. Încă un pahar?

— Da, cred că ar fi mai bine, rosti ea, înfiorându-se. Uff!

Făcu semn spre barman, însă acesta clătină din cap. Minutarul trecuse de limita magică.

— Se pare că va trebui s-o lăsăm pe altă dată, comentă bărbatul.

— Exact când reuşiseşi să mă îngrozeşti, zise Ewa. Acum va trebui să

mă conduci până acasă.

— Normal, spuse bărbatul. Tøyen, ai zis?

— Haide! îl îndemnă ea, apoi începu să se încheie la pardesiul roşu peste bluza tot roşie.

Porni clătinându-se uşor pe trotuar, însă îl simţi cum o sprijină discret.

— Am avut parte de unul dintre hărţuitorii ăia. Îi spuneam Ciudatul. Am avut o întâlnire cu el şi… mda, ne-am distrat destul de bine. Dar când eu n-am mai vrut să continuăm, a devenit gelos. A început să apară în diverse

 99 

locuri pe unde mă întâlneam cu oameni.

— Trebuie să fi fost neplăcut.

— Da. Dar şi destul de interesant, să fii în stare să captivezi pe cineva în aşa fel încât să nu se mai poată gândi decât la tine.

Bărbatul o lăsă să-l ia de braţ, apoi o ascultă politicos în vreme ce vorbea despre alţi tipi care căzuseră pradă farmecelor ei.

— Arătam trăsnet, înţelegi? Aşa că la început n-am fost cu adevărat surprinsă când şi-a făcut apariţia, am presupus doar că mă urmărise. Dar apoi mi-am dat seama că el n-ar fi avut de unde să ştie unde urma să fiu.

Şi ştii ceva?

Se opri brusc şi se clătină.

— Ăăă, nu.

— Uneori aveam senzaţia că fusese şi la mine în apartament. Vezi tu, creierul tău înregistrează felul în care miros oamenii şi îi recunoaşte când nu eşti de fapt conştient de acest lucru.

— Sigur.

— Dacă el e acest vampir?

— Chiar că ar fi o adevărată coincidenţă. Aici locuieşti?

Femeia se uită surprinsă la clădirea din faţa sa.

— Chiar aici. Dumnezeule, ce repede am ajuns!

— Cum se spune, timpul zboară când ai parte de o companie plăcută, Ewa. Aşadar, acum va trebui să-mi iau…

— Nu vii şi un pic sus? Cred că mai am o sticlă în bufet.

— Cred că am băut amândoi…

— Doar ca să fiu sigură că el nu e acolo. Te rog!

— Asta chiar e foarte greu de crezut.

— Uite, în bucătărie e aprinsă lumina, insistă ea, arătând spre una dintre ferestrele de la primul etaj. Şi sunt sigură că am stins-o înainte să

plec!

— Chiar aşa? întrebă bărbatul, înăbuşindu-şi un căscat.