Harry se uită la barman şi adăugă:

— Mehmet, nu-i aşa?

— Aşa e.

Era ceva la tipul ăla care lui Harry îi plăcu din prima, ceea ce-l făcu să

spună exact ce gândea:

— Dacă nu-mi place cum arată barul, mă întorc chiar de la uşă, iar dacă

intru, comand ceva. Nu mă aşez pur şi simplu într-un separeu. E posibil ca el să fi urmărit-o încoace, apoi – după ce s-a lămurit cum stau lucrurile şi şi-a dat seama că femeia urma să plece în curând acasă fără partenerul de întâlnire – să fi mers în apartamentul ei şi să o aştepte acolo.

— Serios? Ce bolnav! Şi biata fată! Apropo de amărâţi, uite-l şi pe partenerul ei din seara aceea.

Mehmet înclină din cap spre uşă, iar Harry se întoarse în direcţia aia.

Fanii Galatasaray acoperiseră intrarea unui tip chel şi mai degrabă

supraponderal, îmbrăcat cu o vestă groasă şi cămaşă neagră. Acesta se aşeză la bar şi-l salută dând din cap pe barman, cu o expresie ţeapănă pe faţă.

— Una mare.

— Geir Sølle? întrebă Harry.

— Aş prefera să nu, răspunse bărbatul cu un râs găunos şi fără să-şi schimbe vreun pic expresia. Jurnalist?

— Poliţist. Aş dori să aflu dacă vreunul dintre voi îl recunoaşte pe acest

 173 

bărbat.

Harry puse pe tejghea un exemplar al portretului-robot al lui Valentin Gjertsen.

— Probabil că a trecut prin mai multe operaţii estetice extinse de când a fost făcut portretul, aşa că folosiţi-vă imaginaţia.

Mehmet şi Sølle cercetară poza. Clătinară amândoi din cap.

— Ştii ceva, las-o încolo de bere, rosti Sølle. Tocmai mi-am amintit că

trebuie să ajung acasă.

— După cum vezi, deja am turnat-o, spuse Mehmet.

— Trebuie să plimb câinele – dă-i-o poliţistului nostru, că pare însetat.

— O ultimă întrebare, Sølle. În declaraţia ta de martor ai spus că

femeia îţi povestise despre un hărţuitor care o urmărea şi care-i ameninţa pe bărbaţii cu care umbla ea. Ţi-a dat impresia c-ar fi fost adevărat?

— Adevărat?

— Că nu a fost doar ceva inventat de ea ca să scape de tine?

— Ha, corect! Mie-mi zici? Presupun că avea şi ea propriile metode de-a scăpa de broscoi.

Încercarea de zâmbet a lui Geir Sølle se transformă într-o grimasă când adăugă:

— Ca mine.

— Şi crezi că ea trebuia să sărute mulţi broscoi?

— Tinder poate fi dezamăgitor, dar nu trebuie să renunţi niciodată la speranţă, nu?

— Hărţuitorul ăsta, ţi-a dat cumva impresia că era doar un ţicnit trecător sau cineva cu care avusese o relaţie?

— Nu.

Geir îşi trase fermoarul de la vestă până la bărbie, cu toate că afară era chiar plăcut.

— Acum plec.

— Un bărbat cu care ea să fi avut o relaţie? zise barmanul în timp ce-i dădea restul. Credeam că aceste crime înseamnă doar băut de sânge. Şi sex.

— Poate, răspunse Harry. Dar de obicei au treabă cu gelozia.

— Şi dacă nu-i aşa?

— Atunci ar putea fi ce-ai zis tu.

— Sânge şi sex.

 174 

— Sau victoria.

Harry îşi coborî privirea în pahar. Berea îl făcea mereu să se simtă

balonat şi obosit. Obişnuiau să-i placă primele guri, însă după aceea gustul i se părea fad.

— Apropo de victorii. Se pare că Galatasaray urmează să piardă, deci ce-ar fi să dai mai bine la The Sunday Magazine de pe NRK1?

— Şi dacă sunt fan Beşiktaş?

Harry dădu din cap spre raftul de sus din faţa oglinzii.