— Băieţi… interveni Rakel.
— În fine, zise Oleg. E o adevărată nebunie – practic pot să facă orice.
În momentul de faţă, în Norvegia există puţin peste 2000 de imprimante 3D, dar imaginaţi-vă când toată lumea îşi va lua una, când teroriştii ar putea face o bombă cu hidrogen la o imprimantă 3D.
— Băieţi, n-am putea discuta despre ceva mai plăcut? insistă Rakel, simţindu-se bizar de sufocată. Ceva mai cult, doar de data asta, dat fiind că avem un musafir?
Oleg şi Harry se răsuciră către Helga, care zâmbi şi ridică din umeri, ca şi cum ar spune că ei îi este totuna.
— OK, zise Oleg. Shakespeare e bine?
— Mult mai bine, răspunse Rakel, uitându-se cu suspiciune la fiul ei, în vreme ce-i dădea tava cu cartofi Helgăi.
— Bun, Ståle Aune şi Sindromul Othello, continuă Oleg. Nu ţi-am spus că eu şi Jesus am înregistrat tot cursul. Eu purtam un microfon şi un transmiţător ascunse sub tricou, iar Jesus era în sala de alături şi înregistra. Crezi că Ståle ar fi de acord să încarc pe net cursul? Ce zici, Harry?
Acesta nu răspunse. Rakel îl privi cu atenţie. Oare iar se îndepărta de ei?
— Harry? insistă ea.
— Păi, evident că nu pot răspunde la această întrebare, spuse el, coborându-şi privirea la farfurie. Dar de ce nu l-ai înregistrat pe propriul telefon? Doar nu e interzis să înregistrezi cursul pentru folosul propriu.
— Se antrenează amândoi, răspunse Helga.
Ceilalţi se întoarseră spre ea.
— Jesus şi Oleg visează să devină agenţi sub acoperire.
— Vin, Helga? întrebă Rakel, ridicând sticla.
— Mersi! Dar tu nu bei?
— Am luat o pastilă pentru migrenă, răspunse Rakel. Iar Harry nu bea.
— Sunt un aşa-zis alcoolic, explică Harry. Păcat, pentru că ar trebui să
141
fie un vin cu adevărat bun.
Rakel văzu cum obrajii Helgăi se înroşesc, aşa că se grăbi să întrebe:
— Deci Ståle v-a predat despre Shakespeare?
— Da şi nu, răspunse Oleg. Sindromul Othello înseamnă că gelozia reprezintă motivul principal pentru crimele din piesă, dar nu-i adevărat.
Helga a citit ieri Othello…
— Aţi citit-o împreună? întrebă Rakel, punându-şi o mână pe braţul lui Harry. Ce drăguţ!
Oleg îşi ridică ochii în tavan.
— În fine, eu am interpretat că adevărata cauză din spatele crimelor nu este gelozia, ci invidia şi ambiţia unui bărbat umilit. Cu alte cuvinte, Iago.
Othello este doar o marionetă. Piesa ar trebui să se numească Iago, nu Othello.
— Şi tu, Helga, eşti de acord cu asta?
Lui Rakel îi plăcea această fată subţirică, uşor anemică şi cu maniere alese, care părea să-şi fi căpătat destul de repede încrederea în sine.
— Mie îmi place Othello ca titlu. Şi poate că nici nu există un motiv profund. Poate că este exact aşa cum spune Othello însuşi. Că luna plină
este adevăratul motiv, pentru că-i face pe bărbaţi să o ia razna.
— Niciun motiv, recită Harry în engleză pe un ton solemn. Mie îmi place să fac lucrurile fix aşa.
— Impresionant, Harry! spuse Rakel. Îl poţi cita pe Shakespeare.
— Walter Hill, replică Harry. Războinicii, 1979.
— Mda, râse Oleg. Cel mai bun film despre găşti făcut vreodată.
Rakel şi Helga râseră şi ele. Harry îşi ridică paharul cu apă şi privi peste masă la Rakel. Zâmbi. Râsete în jurul mesei la o cină în familie. Iar ea se gândi că acum el era aici, cu ei. Încercă să-i susţină privirea, să se agaţe de el. Însă imperceptibil, aşa cum marea devine din verde albastră, se întâmplă. Privirea lui se întoarse iarăşi spre interior. Iar ea înţelese că încă
înainte ca râsul să se stingă, el pornea iar într-acolo, în întuneric, departe de ei.
Truls urca scările în beznă, ghemuit cu pistolul în spatele masivului poliţist în uniformă ce ţinea lanterna. Liniştea era întreruptă doar de un ticăit, ca un ceas aflat undeva în adâncurile clădirii. Conul de lumină
