— Mhm! Îţi e teamă de cineva?

Fata încuviinţă.

— Tata.

Harry se adună pentru ce urma, căci nu voia să continue, nu voia să

ajungă acolo. Însă trebuia.

— Ce-a făcut tatăl tău?

Ochii fetei se umplură de lacrimi.

— El m-a violat şi mi-a spus că nu trebuie să spun nimănui. Pentru că

apoi el va muri…

Ameţeala veni atât de subit, încât Harry rămase fără aer câteva clipe, iar un gust amar i se ridică în gât când înghiţi.

— Tatăl tău a spus că va muri?

— Nu!

Exclamaţia ei bruscă şi furioasă creă un ecou scurt şi aspru între pereţii bucătăriei.

— Bărbatul care m-a violat m-a ameninţat că îl va omorî pe tata dacă

 241 

spun vreodată cuiva. A mai zis că aproape l-a omorât pe tata odată şi că

nimic nu-l va mai împiedica să o facă data viitoare.

Harry clipi, încercând să absoarbă amestecul amar de şoc şi uşurare.

— Ai fost violată? întrebă el cu un calm reţinut.

Fata aprobă, apoi îşi trase nasul şi se şterse la ochi.

— În toaleta fetelor, când jucam într-un turneu de handbal. În ziua în care tu şi Rakel v-aţi căsătorit. M-a violat, apoi a plecat.

Harry simţea cum se prăbuşeşte.

— Pot arunca ăsta undeva?

Aurora ţinea deasupra cănii pliculeţul de ceai picurând.

Harry doar întinse o mână.

Fata se uită la el nesigură înainte de-a drumul pliculeţului de ceai.

Harry încleştă pumnul, simţind apoi cum apa îi arde pielea şi i se scurge printre degete.

— Ţi-a făcut rău, în afară de…?

O clătinare din cap.

— M-a strâns atât de tare, încât mi-a lăsat vânătăi. Mamei i-am spus că

sunt de la meci.

— Vrei să spui că ai ţinut totul secret până acum? Trei ani?

Aurora încuviinţă.

Harry simţea că e pe punctul să cedeze, să se ridice şi să ocolească

masa pentru a o strânge în braţe. Dar se gândi mai bine şi-şi aduse aminte de ce-i spusese Smith în legătură cu apropierea şi intimitatea.

— Şi de ce ai venit acum să-mi spui?

— Pentru că omoară şi alţi oameni. Am văzut desenul în ziar. E el, bărbatul cu ochi ciudaţi. Trebuie să mă ajuţi, unchiule Harry. Trebuie să

mă ajuţi să-l protejez pe tata.

Harry dădu aprobator din cap, respirând cu gura deschisă.

Aurora îşi înclină capul cu o expresie de îngrijorare pe chip.

— Unchiule Harry?

— Da?

— Plângi?

Harry simţi gustul sărat al primei lacrimi în colţul gurii. La naiba!

— Scuze! făcu el cu o voce groasă. Cum e ceaiul?

Apoi înălţă capul ca să-i întâlnească privirea. Se schimbase complet. Ca şi cum se deschisese ceva. Ca şi cum, pentru prima dată după foarte multă

 242 

vreme, fata se uita în afară cu ochii ei splendizi, nu înăuntru, cum făcuse când se întâlniseră recent.

Aurora se ridică, împinse cana într-o parte şi ocoli masa. Se aplecă