— Dacă nu o folosim, cênterul ne va omorî! Trebuie să-i protejăm pe maji cu orice preţ!
Convingerea din ochii lui mari şi căprui insuflă puţin calm în haosul ce ne înconjoară. Are dreptate. Nu avem de ales. Oamenii noştri sunt în spatele acelor ziduri.
Mi se încinge corpul când magia pietrei-lunii se stârneşte în pieptul meu.
Bătăile inimii lui Mâzeli îmi răsună în urechi. Lumina violetă a ashêului de sub pielea lui apare în faţa ochilor mei.
— Eşti gata?
El dă din cap şi îşi împleteşte degetele cu ale mele. Străluciri aurii se aprind în tatuajele mele când şoptesc comanda străveche:
— Ẹ tọnná agbára yin.
E ca şi cum un fulger trosneşte în spaţiul dintre palmele noastre.
Mâzeli geme. Suntem ridicaţi de la pământ, iar piepturile noastre se arcuiesc spre cer. Lumini violete ne ţâşnesc din ochi şi din gură.
Particule din aceeaşi lumină se materializează în dreptul inimilor noastre.
Se întind în faţă, ca nişte panglici, şi se împletesc. Forţele noastre vitale se leagă între ele. Aerul continuă să se rarefieze, dar simt puterea Oyei în răsuflarea noastră.
— Vine! strigă Mâzeli.
Tălpile ni se lipesc din nou de pământ.
Vântul stârnit de general înghite toate sunetele. Copacii se rup în
două. Lama de vânt se materializează iar. Dar, în vreme ce cênterul se pregăteşte să atace, o lumină purpurie începe să scânteieze în jurul mâinilor noastre.
— Ẹmí àwọn tí ó ti sùn…
Incantaţia pe care o rostim răsună în vidul iscat de vântul generalului.
CAPITOLUL CINCIZECI ŞI PATRU
ZÉLIE
Totul începe cu un cutremur.
O mişcare sub pământ.
Când incarnări monstruoase răsar din ţărână, primul deal explodează.
Îşi croiesc drum cu ghearele, scurmând; fiecare e mare cât un gorilion. Chiar şi atunci când îmi folosesc puterea la maximum, pot invoca doar câteva zeci de incarnări. Acum, în câteva secunde, eu şi Mâzeli creăm sute.
— …mo ké pè yin ní òní…
Venele de pe gât ni se umflă. Valul de spirite se ridică. De pe corpurile lor se scurge praful. Când se năpustesc, un tsunami de incarnări se revarsă.
Cênterul îşi dezlănţuie tăişul şi ne spulberă incarnările. Dar nu este suficient de puternică pentru a doborî întregul val. Vântul iscat de ea se stinge la jumătate de kilometru de noi.
— Nu te opri! strig.
Simt cum inima lui Mâzeli bate în pieptul meu. Corpul îmi arde.
Ashêul nostru se contopeşte.
Magia pietrei-lunii ne leagă sufletele, creând o forţă fără seamăn.
Incarnările se târăsc pe căruţe şi sfâşie soldaţii în bucăţi. Ţipetele titánilor răsună când soldaţii noştri atacă. Dar, cu cât eu şi Mâzeli ne forţăm mai mult, cu atât creşte durerea noastră.
— Zélie…
Mâzeli îmi rosteşte numele printre dinţi. Ţipetele lui se înteţesc în clipa în care fâşii de piele încep să i se desprindă de pe braţe.
Ashêul puternic goneşte prin venele noastre. Ne arde pe dinăuntru. Aş vrea să mă desprind, dar cênterul Eolic rămâne în picioare.
— Încă o dată! îi strig lui Mâzeli. Ẹmí àwọn tí ó ti sùn …
Strâng din dinţi ca să nu mai simt durerea. Câteva dealuri explodează şi se transformă în incarnări. Puterea Oyei goneşte prin
noi.
Alte spirite se ridică precum munţii şi se reped spre inamic.
Incarnările noastre se năpustesc asupra generalului, care izbucneşte în urlete. O explozie de lumină argintie se zăreşte dedesubtul incarnărilor, iar cênterul se prăbuşeşte. După ce incarnările se îndepărtează, cadavrul ei zace prăbuşit pe o movilă de resturi, ca o păpuşă din cârpe.
— I-am dat gata! exclam bucuroasă.
