"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Urmașii virtuții și ai răzbunării" de Tomi Adeyemi

Add to favorite "Urmașii virtuții și ai răzbunării" de Tomi Adeyemi

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Dacă mor acum, nu vor avea nicio şansă de supravieţuire.

Trăieşte!

Corpul meu devine inert. Muşchii sunt lipsiţi de oxigen. Ridic o mână tremurătoare, imaginându-mi-i pe toţi Secerătorii mei.

O strălucire purpurie spintecă întunericul. Umbre încep să se răsucească din degetele mele. Se agaţă de ceva aflat deasupra şi mă

trag în sus, prin apă.

Pe măsură ce mă ridic, totul se destramă. Orice urmă de durere.

Ultimele cuvinte ale lui Mâzeli. Zâmbetul lui Baba. Lanţul pe care l-au înfăşurat în jurul gâtului Mamei.

Las în urmă toate rănile pe care le-au cioplit în inima mea şi străpung suprafaţa apei.

Trăieşte!

Vreau să trăiesc.

CAPITOLUL ŞAPTEZECI ŞI UNU

INAN

Braţele îmi cad inerte pe lângă corp. Pumnalul a rămas suspendat în aer. Nu-mi vine să cred. Mâna lui Ojore controlează metalul.

Lasă deoparte sabia menită să reteze capul Mamei şi întoarce pumnalul spre mine.

— Eşti maji? bâigui uluit.

Un zâmbet dispreţuitor apare pe buzele lui Ojore.

— Prefer cuvântul „titán”.

Mişcă un deget, iar pumnalul zboară prin aer. Mă feresc. Lama străpunge peretele de fier, chiar acolo unde, cu o secundă în urmă, se afla capul meu.

Nu apuc să mă ridic de la podea, că plăcile de fier de sub mine se transformă. Metalul alunecă în jurul gleznelor mele de parc-ar fi mercur. Coloane răsar brusc din podea.

Ţip când una dintre ele mă loveşte în burtă. O alta mă pocneşte în falcă. O coloană îmi loveşte pieptul cu atâta forţă, încât mă răsucesc şi cad pe spate.

În tot acest timp, Ojore mă priveşte. Un soldat tremurând de emoţie. Puterea lui de titán depăşeşte orice am văzut până acum. E cu mult peste abilităţile unui Faur obişnuit.

— M-am dispreţuit, şopteşte el. Am dispreţuit ceea ce am devenit.

Am crezut că magia e problema, dar, de fapt, tu şi maică-ta aţi fost problema încă de la început!

Iau repede un alt pumnal de la centură şi-l azvârl spre el, însă

Ojore despică metalul înainte ca acesta să-l atingă. Se aude un zgomot puternic când arma se sfărâmă în aşchii groase. Pocneşte din degete şi aşchiile îmi străpung coapsa.

— Nu meriţi tronul, îmi zice Ojore.

Durerea ascuţită îmi taie răsuflarea. Corpul meu e cuprins de spasme. Metalul îmi pătrunde în sânge. Ojore îşi flexează degetele şi, cu un singur gest, îşi smulge armura de pe corp.

Aceasta se mulează pe bicepsul lui, transformându-se într-o lamă

zimţată.

— După tot ce-ai făcut ca să distrugi acest regat, nu poţi avea pretenţia să-l cârmuieşti.

Metalul de sub mine se înfăşoară în jurul încheieturilor mele. Abia dacă mai văd bine. Ojore mă ridică în aer. Atârn în faţa lui, încins cu legături de metal.

— Tu şi maică-ta sunteţi o otravă.

Puterea lui îmi topeşte platoşa. Îşi potriveşte tăişul chiar deasupra cicatricii căpătate de la Tata.

— O să te ucid ca să pun capăt acestei molime…

Mă reped în faţă şi îl lovesc cu genunchiul în bărbie. O pocnitură

puternică răsună în încăpere. Picioarele lui Ojore tremură.

Legăturile de metal care mă ţineau captiv se topesc. Vărul meu se împleticeşte, iar eu mă prăbuşesc la podea. Când se năpusteşte asupra mea, un nor albastru îmi ţâşneşte din palmă.

Oasele braţului meu trosnesc – magia mea îl loveşte în piept, paralizându-l.

Mă târăsc spre uşă. Ojore îşi dezveleşte dinţii. Se luptă să scape din încleştarea mea. Trupul lui se zguduie.

— Ajutor! strig cu voce răguşită.

Ojore răcneşte ca un animal, cu pumnii încleştaţi. Plăcile de fier se desprind din pereţi. Metalul mă înconjoară. Puterea lui le transformă

în săbii.

Mă uit în urma mea şi nu recunosc monstrul care poartă chipul lui Ojore. Noi i-am făcut asta. L-am otrăvit cu ura noastră.

Iar acum vom plăti. Nici măcar nu mă pot preface că nu e îndreptăţit să se poarte aşa. Merită să răzbune tot sângele care ne pătează mâinile. Întreaga Ori’sha merită să fie răzbunată…

— Inan!

O explozie smulge din balamale uşa fortăreţei.

Ridic privirea. Mama aleargă spre mine, cu o mână ridicată. Gestul ei face să ţâşnească o coloană de pământ.

Ochii lui Ojore ies din orbite când aceasta îi străpunge stomacul.

Lamele de metal care mă înconjoară cad la podea, cu un zăngănit.

Ojore se prăbuşeşte pe burtă. Sângele îi şiroieşte din abdomen.

Are sens