Mă strâmb de durere şi mă prăbuşesc pe podeaua de lemn. Un metal care nu seamănă cu niciun altul pe care l-am văzut până acum îmi încătuşează gleznele şi încheieturile mâinilor. Zornăitul lanţurilor destramă liniştea din jur.
Durează câteva clipe să-mi amintesc de fumul alb. Gazul m-a lăsat inconştientă. Inima îmi stă în loc în clipa în care înţeleg.
Nu am pus mâna pe Inan.
Nu am învins.
— Nu!
Urlu şi lovesc cu pumnii peretele de lemn. Încerc cu disperare să
scap de lanţurile care mă leagă, să mă eliberez.
Îi prinsesem. Eu îl prinsesem. Cu toate astea, monarhia ne-a furat victoria de sub nas.
Au reuşit să ne captureze, iar acum n-am nici cea mai vagă idee încotro ne duc.
— Inan! răcnesc din toţi rărunchii.
Nu ştiu dacă e aproape. Mă uit în jur, încercând să disting prin întuneric cine e lângă mine. Zeci de siluete stau înghesuite în spaţiul strâmt, legate cu aceleaşi lanţuri. Mă gândesc la Mári, la Roën şi la Tzain. Câţi dintre noi au scăpat? Câţi maji zac aici, cu mine, înlănţuiţi?
Podeaua se clatină. Îmi ridic fruntea spre razele firave de lumină
care se revarsă în celulă. Încerc să scap de ceaţa care mă învăluie.
Trebuie să aflu unde ne duc.
Când păşesc peste piciorul ei, Amari tresare. Mă folosesc de corpul ei ca să mă caţăr. Îmi lungesc gâtul spre geam. Priveliştea pe care o văd mă devastează.
Nu ne aflăm pe poteca de pământ ce duce spre spânzurătoarea din Lagos. Nu zăresc copaci carbonizaţi.
Nu suntem nici măcar în Orïsha.
În jurul nostru e doar nemărginirea mării.
Mă uit la valurile nesfârşite. Un fior mă îngheaţă până în adâncul sufletului.
Cineva ne-a răpit din ţinutul nostru.
Şi habar n-am încotro ne îndreptăm.
Document Outline
bookmark2
bookmark4
bookmark6
bookmark8
bookmark10
bookmark12
bookmark14
bookmark16
bookmark18
bookmark20
bookmark22
bookmark24
bookmark26
bookmark28
bookmark30
bookmark32
