Corpul mi se încălzeşte. Umbrele se învârt în jurul meu, răsucindu-se ca nişte panglici de lumină. Spiritele dau roată
Secerătorilor. Oamenii mei îmi urmează exemplul. Ashêul lor se contopeşte cu al meu.
— Yí padà láti owó mi!
Umbrele noastre se contopesc aidoma unor vopsele amestecate.
Puterea pură întunecă purpuriul, preschimbându-l în negru. Vocile ni se înalţă, iar umbrele se învolburează laolaltă, până când se transformă într-un vârf de săgeată uriaş. Cu ultimele cuvinte ale incantaţiei noastre, ne dezlănţuim atacul. Vârful de săgeată ţâşneşte în faţă.
— Feriţi-vă! strigă un titán.
Timpul parcă încetineşte. Caravana accelerează spre noi. Sunetul devine tot mai înăbuşit, până când se transformă într-un zumzet surd.
Primul car se trage într-o parte, pentru a evita atacul. Alunecă de pe poteca de pământ. Umbrele noastre încep să forfotească. Dar soldaţii ghemuiţi înăuntrul carului n-au nicio şansă. În momentul în care sunt atinşi de umbrele morţii, pe care noi le-am dezlănţuit, se transformă în cenuşă.
Strigătele lor de agonie se curmă. Umbrele noastre le aţin calea, doborând trei care dintr-o singură lovitură.
— Zélie, priveşte!
Mâzeli arată spre un punct aflat în spatele nostru: din ce în ce mai
mulţi maji intră în luptă. Când îi văd, capăt elan. Împreună, putem apăra sanctuarul.
Deşi respir anevoie, mă arunc în luptă.
— Haideţi! le strig Secerătorilor mei. S-o facem din nou!
CAPITOLUL CINCIZECI ŞI DOI
INAN
— Opriţi atacul!
Deşi mă forţez să strig, vocea mea e doar o şoaptă răguşită. Capul mi se învârte din cauza atacului dezlănţuit de Amari. Abia dacă mă
pot ţine pe picioare.
Păşesc împleticit prin junglă, iar lumea din jurul meu devine un câmp de luptă. Majii ies în fug din baza lor, în timp ce forţele mele îşi continuă atacul.
— Nimiciţi-i pe rebeli! strigă un locotenent, trimiţând la luptă un alt sir de soldaţi.
Un maji voinic, cu un picior de metal, loveşte pământul cu palmele. Alţi maji ce poartă armuri verzi îi urmează exemplul.
— Odi àwọn òrìṣà…
Magia lor se prelinge în pământ. Ziduri de ţărână ţâşnesc în aer. Se întăresc imediat, transformându-se în piatră. Carele încearcă să le ocolească, dar nu sunt suficient de rapide. Lemn şi metal zboară în aer. Caravanele explodează.
Ceruri!
Mă pun la adăpost, sprijinindu-mă de un copac. Gazul de majacite se răspândeşte în văzduh, dar vârtejul de aer iscat de majii Iyika îl suflă înapoi.
Cu toate că soldaţii mei conduc atacul, majii le resping toate manevrele. Strategia noastră nu funcţionează.
Cel care a organizat atacul pierde lupta.
— Inan!
Vocea lui Ojore este deopotrivă un colac de salvare şi un blestem.
Aleargă la mine, în mijlocul nebuniei generale. Îmi apucă un braţ şi-l petrece pe după umerii lui. Trupele ne acoperă retragerea. În tot acest timp, un îmblânzitor aleargă înaintea noastră – o fată înaltă, cu floarea-soarelui în bucle. Nori de magie roz zboară din mâinile ei, făcându-ne animalele de călărie să turbeze.
Soldaţii strigă. Pantenarele lor îi aruncă în ţărână. Animalele fac
spume la gură. Îmi feresc privirea când o pantenară furioasă îşi înfige colţii în gâtul unui soldat.
— Cum ai putut să faci asta? ţip la Ojore. Ţi-am dat un ordin!
Ojore mă trage după el.
— N-am avut de ales! N-am putut s-o mint pe mama ta!
— Mama a ordonat atacul?
În momentul în care înţeleg, mâinile îmi cad inerte pe lângă corp.
— A spus că Amari te va ucide când vă veţi întâlni. Ne-a ordonat să
te salvăm din capcană…
