data asta e mult mai rău. Pe atunci, doar Tzain şi Baba îmi mai rămăseseră pe lume. Crezusem că atât voi avea toată viaţa. Dar acum îi am pe Mâzeli şi pe Secerătorii mei. Pe Mama Agba şi clanurile.
Dacă îi pierd, nu voi supravieţui. Nu voi mai reuşi să-mi încheg laolaltă inima făcută ţăndări.
— Tu mă cunoşti, şopteşte Inan. Ştii că e adevărat. Vreau să-mi ţin toate promisiunile pe care ţi le-am făcut, Zél. Vreau să construiesc un regat în care să zâmbeşti în fiecare zi. Un tărâm în care să te simţi în siguranţă!
Un tremur uşor îi cuprinde bărbia. Micşorează distanţa dintre noi, până când palma mea i se propteşte în piept. Viaţa lui e în mâinile mele, dar el încă mă priveşte ca şi cum aş fi singura fată din Orïsha.
Ca şi cum aş fi singura fată din lume.
Lacrimile îmi ustură ochii, dar nu le las să cadă. Nu-mi pot îngădui să plâng, când ştiu cât de mult mă costă să-l las să pătrundă în inima mea. Dacă cedez acum, voi suferi şi mai mult.
— Am mai trecut o dată prin asta, rostesc abia auzit. Mi-ai mai promis şi alte dăţi o nouă Orïsha.
— Atunci nu eram rege. Acum am puterea necesară ca să mă ţin de cuvânt.
Minciuni frumoase. Închid ochii. Doar nişte minciuni frumoase.
Odată, le-am crezut.
Iar apoi Baba a plătit cu viaţa pentru naivitatea mea.
Amari face un pas înainte, cu mâinile ridicate.
— Inan a întocmit un tratat care vă oferă tot ce vă doriţi. Aşa, veţi putea fi liberi. Îi vei putea ocroti pe toţi cei dragi ţie!
Mă uit când la unul, când la celălalt. Urăsc faptul că vreau să-mi las mâinile să coboare. Urăsc dorinţa mea disperată de-a crede că
există un sfârşit pentru această luptă care nu se mai termină.
Inan închide ochii şi vorbeşte:
— Acum câteva luni, când eram plin de ură şi de îndoială, tu şi Amari mi-aţi cerut să ascult glasul raţiunii. Gândeşte-te câte vieţi am fi putut salva dacă aş fi fost liderul care ar fi trebuit să fiu atunci!
Închipuie-ţi câţi maji poţi salva tu, dacă acum eşti acel soi de cârmuitor!
Cuvintele lui mă readuc în prezent. Ştiu prea bine despre ce
vorbeşte. Se referă la clipele de dinainte ca Amari şi Tzain să fie capturaţi. Înainte s-o găsim pe Zulaikha şi aşezarea divinerilor.
— Nu e corect să-ţi cer să ai încredere în mine, spune Inan. Mai ales după tot ce am făcut. După tot ce ai pierdut. Dar, dacă vrei cu adevărat să-ţi protejezi clanul, de ce să nu alegi pacea? De ce să nu-i alegi pe singurii monarhi din Orïsha care îţi vor da ceea ce vrei?
Pieptul meu se ridică şi coboară în ritmul cuvintelor lui. Îmi amintesc zâmbetul triumfător al lui Mâzeli. Dorinţa nestăvilită din ochii lui Mári. Îmi imaginez cum toţi Secerătorii aflaţi în afara zidurilor sanctuarului – Secerătorii pe care acum nu-i cunosc –
aşteaptă să facă din nou parte dintr-un clan.
Amari îşi coboară mâinile.
— Te rog! Măcar permite-le Mai-marilor să citească tratatul lui Inan! Doar atât îţi cer.
Îmi întorc privirea spre Inan, spre palma mea sprijinită de pieptul lui. Bătăile inimii sale reverberează prin oasele mele şi îmi amintesc de momentele în care acelaşi puls îmi amintea de maree. De un loc sigur. De acasă.
Oftez prelung şi închid ochii. Îmi las mâinile să coboare. Lacrimile pe care le ferecasem în mine se descătuşează când păşesc în spate.
— Faci ceea ce trebuie.
Amari dă să mă îmbrăţişeze, dar eu ridic o mână, ca s-o ţin la distanţă.
— Nu vă las să treceţi de mine până nu văd tratatul.
Inan dă aprobator din cap. Bagă mâna în desaga de piele pe care o poartă în spate. Când scoate pergamentul, parcă simt cum o greutate mi se ridică de pe suflet.
De atâta timp am vrut să lupt. Să-l fac să plătească pentru tot ce a făcut. Dar, cumva, mă simt uşurată să cedez. Toate lanţurile din jurul inimii mele încep să se desfacă.
Dacă pacea aceasta va fi reală… dacă ne îngăduie mie şi Secerătorilor mei să fim liberi…
Pe toţi zeii!
Ar fi extraordinar.
— Poftim!
Inan îmi întinde pergamentul, iar eu încep să citesc. El şi Amari îşi
ţin respiraţia cât timp cântăresc în minte fiecare cuvânt.
— Tratatul ăsta nu-i suficient ca să-i conving pe ceilalţi, le spun.
Dar va fi suficient pentru a vă aduce la masa…
