zâmbesc.
— Títí di òdí kejì.
Şoptesc jurământul solemn. Ridic de jos bastonul ei.
Nu te voi dezamăgi.
CAPITOLUL OPTZECI ŞI CINCI
INAN
Am crezut că, atunci când va veni momentul, voi fi măcinat de îndoieli, că durerea din abdomenul meu mă va paraliza. Dar acum, când îmi privesc reflexia în oglinda Tatei, simt că toată povara mi se ridică de pe umeri. M-am luptat atâta amar de timp să fac ceea ce trebuie!
În seara asta, îmi voi lăsa amprenta ca rege.
Cioc! Cioc!
La uşă e mama. Arată splendid în rochia ei cusută din fir de aur.
Ţesătura bogată străluceşte, plină de cristale brodate şi de perle sclipitoare. Turbanul ei gele uriaş reflectă razele de lumină. După
roşeaţa din obrajii ei, îmi dau seama că deja a băut vin roşu.
— Arăţi minunat, Mamă.
Îşi împinge bărbia înainte şi îşi flutură pelerina.
— Ţi-a venit în sfârşit mintea la cap?
— Am înţeles. Ai făcut doar ce ai crezut că e corect.
Masca de calm a mamei dispare şi umerii i se relaxează. În ochii ei cu luciri de chihlimbar o văd pe femeia pe care o iubesc. Aproape că
mă doare inima când mă ia în braţe şi mă strânge la piept.
— Ştiu că nu eşti de acord cu metodele mele, dar sper că într-o zi vei înţelege că am făcut toate astea pentru tine. Până în zori, toţi duşmanii tăi vor dispărea. Nimic nu va mai sta vreodată în calea domniei tale asupra acestui regat măreţ.
O bat uşor pe spate. Inspir parfumul ei de trandafiri. Cuvintele ei transmit siguranţă. La fel ca întotdeauna.
— Înţeleg, Mamă.
Se trage înapoi şi îşi tamponează uşor ochii, ca să-şi şteargă
lacrimile.
Întinde mâna spre carafa de pe scrinul tatei şi toarnă vin roşu în pahare înalte, de cristal, apoi îmi întinde unul.
Ridică paharul.
— Pentru apărarea regatului!
Îi răspund:
— Pentru apărarea regatului!
Ciocnim paharele, iar mama se grăbeşte să ia o înghiţitură mare.
Apoi îşi îndreaptă atenţia asupra ţinutei mele.
— Îţi stă bine în albastru-închis, dar în seara asta trebuie să ne asortăm. Agbada aurie e în dulapul tău. Efia a cusut-o cu mâinile ei.
Las paharul deoparte şi o privesc în ochi.
— Îţi sunt recunoscător pentru îndrumare, mamă, dar nu contează
ce port. S-a terminat. În seara asta, desfiinţez monarhia.
Mama începe să râdă strident. Îşi duce în dreptul inimii degetele cu unghii ascuţite.
— Ai băut prea mult vin?
Scutur din cap.
— Nu. Am băut exact cât trebuie.
Deşi încearcă, nu reuşeşte să-şi înăbuşe hohotele răguşite. Oftează
şi clatină din cap.
