— Să contraatacăm? întreabă Zélie, apoi îşi înclină capul într-o parte de parcă aş vorbi într-o limbă străină. Mama ta a prăbuşit un dom peste noi. În numele Oyei! Cum am putea noi s-o învingem?
Vocea lui Zélie tremură de groază. Vreau s-o liniştesc, dar nu ştiu ce să spun. N-am mai auzit ca vreun om să aibă o putere atât de mare precum cea pe care Mama a dezlănţuit-o azi. Chiar dacă e un titán, n-ar trebui să poată smulge magia din venele altuia.
— Magia Mamei este puternică, spun cu glas coborât. Poate chiar mai puternică decât oricare alta care-a existat vreodată. Dar orice
mare putere are şi o slăbiciune. Cu timpul, vom afla care-i slăbiciunea ei.
Mă gândesc la titánii pe care i-a secătuit. Mă întreb dacă nu cumva în asta se găseşte răspunsul.
— Dacă ne sporim forţele şi aflăm totul despre puterea ei, vom reuşi să-i dejucăm planurile. O putem face să renunţe la tron.
— Şi dacă nu renunţă la tron? întreabă Tzain.
Dacă nu renunţă?
Îmi cuprind capul în mâini; nu vreau să rostesc cuvintele. Cu doar câteva ore în urmă, am avut de partea noastră entuziasmul kosidánilor, al majilor şi al titánilor – cu toţii, gata să se unească într-o singură naţiune. Dar în câteva secunde, Mama a transformat solidaritatea lor în haos.
Dacă rămâne la putere, toţi majii vor fi ucişi. Nenumăraţi orïshani vor suferi. Cu ea pe tron, regatul acesta nu va cunoaşte decât război.
Trebuie s-o opresc.
Chiar dacă e mama mea.
Mă ridic în picioare şi îmi scot sabia. Mâinile îmi tremură când o înfig în pământ.
— Dacă Mama refuză să renunţe la tron, o elimin! spun răspicat.
Voi pune capăt războiului pe care l-a stârnit şi voi urca pe tron.
Se aşterne o linişte stânjenitoare.
— Cum rămâne cu nobilii? întreabă Tzain. Cum rămâne cu toţi soldaţii şi titánii care sunt de partea ei?
Inima mi se strânge dureros la gândul de-a curma atâtea vieţi. Nu vreau să lupt împotriva propriului meu popor, şi cu atât mai puţin împotriva unor titáni ca mine. Bănuiesc că Mama are sute de aliaţi în războiul ei împotriva majilor. Poate chiar mii. Dacă încerc să-i ucid pe toţi, nu voi fi cu nimic mai bună decât Tata. Voi fi doar un alt monstru.
— Înainte ca mama să-şi facă apariţia la adunare, oamenii erau de partea mea. Odată ce-o voi ucide, mă vor urma.
Vocea lui Zélie face ca noaptea vântoasă să pară şi mai rece:
— Nu, nu te vor urma. Deja am pierdut această bătălie. Acum monarhia are magie, şi totuşi încă ne urăşte. Magia n-are nimic de-a face cu asta.
Tzain dă să vorbească:
— Zél…
— Soluţia nu e să-ţi ucizi mama, îl întrerupe ea. Dac-o ucizi, un alt monarh care îi urăşte pe maji se va ridica imediat în locul ei. E
momentul să renunţăm. Să fim liberi. Să plecăm din Orïsha, cât încă
putem respira!
Patima din vocea ei mă ia pe nepregătite. Nu înţeleg. Lui Zélie nu-i stă în fire să dea bir cu fugiţii.
Ripostez:
— Ştiu că sorţii sunt împotriva noastră, dar nu-i putem lăsa pe oameni sub stăpânirea mamei. Trebuie să salvăm regatul. Nu avem de ales…
Zélie se ridică în picioare.
— Ba da. Avem de ales. De două ori am încercat să salvăm regatul.
Acum a venit momentul să ne salvăm pe noi!
— Eu sunt regina Orïshei, îi spun. Sunt regina lor, chiar dacă nu mă vor. Oricât de greu va fi, nu pot să fug. Datoria mea e să slujesc şi să protejez fiecare persoană din acest regat!
Zélie îi cere ajutor din priviri lui Tzain, dar el îşi încrucişează
braţele la piept.
— Zél, Amari are dreptate. Baba a murit pentru ca noi să putem lupta…
— Baba a murit pentru o minciună! strigă Zélie şi izbeşte cu pumnul într-un copac. Şi-a dat viaţa pentru magie, şi acum uite cine o are! Nehanda este mai puternică decât orice maji pe care i-am văzut vreodată!
Ecoul vocii lui Zélie răsună în pădure, printre copaci. Se străduieşte să-şi tragă sufletul. Furia i se domoleşte o clipă, iar eu zăresc durerea ce clocoteşte dedesubt.
— M-am săturat să pun mai presus regatul, magia, majii… orice altceva şi pe oricine altcineva, numai pe mine nu! Asta-i şansa noastră să fim liberi! S-ar putea să fie singura şansă pe care o vom avea vreodată.
Se uită la mine, şi parcă-i ţin inima în palme. Nu-mi doresc decât s-o vindec. Să îi alung durerea. Dar nu trebuie să alung doar durerea ei.
