Întind mâna şi dau s-o ajut, dar Zélie se fereşte de atingerea mea.
Mâna îmi cade fără vlagă pe lângă corp. Ea tremură şi face eforturi să
nu izbucnească în plâns.
— Las-o puţin, îmi şopteşte Tzain.
Mi se pune un nod în gât când el se întoarce spre sora lui. Cobor de pe Nailah şi îi las împreună.
Simt cum corpul stă să mi se sfărâme în bucăţi. Mă îndrept spre buturuga din celălalt capăt al luminişului.
Tocmai când aveam ocazia să fac ceva ca să ispăşesc păcatele familiei mele, ei îi vatămă, din nou, pe cei pe care-i iubesc.
— Te costă şase sute de monede de aur.
Mă uit în spate. Roën se chinuie să scapere o cremene, cu o singură
mână. Cealaltă e înfăşurată într-o bucată ruptă dintr-o cârpă.
Bandajele însângerate abia dacă reuşesc să acopere carnea zdrobită.
— Ce vrei să spui? îl întreb.
— Atât îmi datorai înainte ca mica ta ceremonie de încoronare să
fie întreruptă. Când Harun o să ajungă aici, cu restul echipei, preţul fiindcă v-am scos din dom o să se dubleze.
O mie două sute de monede de aur? încerc să nu-mi trădez uluirea.
— Tu chiar crezi că acum e momentul potrivit să te tocmeşti pentru plata ta? îl dojenesc.
— Nu muncesc gratis, Prinţesă.
Roën îmi face o plecăciune în batjocură. Strâng din dinţi.
— Vai, dar unde-mi sunt manierele? Am vrut să zic „Regină”.
Îmi suflă fum de ţigară în faţă. Întorc capul, abţinându-mă să
ripostez. Nu-mi permit să fac jocurile lui Roën în timp ce Mama îşi pregăteşte următoarea mişcare. Îmi imaginez expresia glacială de pe chipul ei, sub masca de aur care îi sporeşte frumuseţea plină de cruzime şi graţia. Încă nu-mi dau seama dacă Mama crede cu adevărat că l-am omorât pe Inan sau dacă doar a vrut să mă facă să
par o ticăloasă.
Trebuie să fi avut în minte ceva mai mult de-atât; ceva mai presus de furia care a orbit-o. Nu îi stă în fire să se dea în spectacol doar de dragul spectacolului.
Nu ar fi făcut o mişcare atât de îndrăzneaţă dacă mişcarea n-ar fi făcut parte dintr-un plan.
— O să fac rost de monedele tale, îi zic lui Roën. Dar am nevoie de timp.
Mercenarul clatină din cap şi scoate pe nări un fuior lung de fum de ţigară.
— Timpul este singurul lucru pe care nu-l mai ai, îmi spune.
— Ascultă…
— Nu, tu să asculţi!
Îşi dezveleşte dinţii, iar eu tresar, dându-mă înapoi. Într-o clipă, s-a transformat în cu totul altă persoană. N-a fost niciodată aşa de uşor să întrevăd ucigaşul care se ascunde în el.
— Dacă nu plăteşti ce ne datorezi mie şi oamenilor mei, mama ta va fi ultima dintre grijile tale. Eu pot să mă stăpânesc, mârâie Roën.
Însă oamenii mei, nu.
— E o ameninţare?
Fac un pas înainte. Privirea lui Roën poposeşte pe mâna mea.
Fuioare albastre de magie picură din vârful degetelor mele, ca ploaia.
Ashêul îmi arde pielea şi scoate scântei.
Nu mi-am mai invocat magia până acum. Îmi arde palmele. O
emoţie stranie mă încearcă în momentul în care Roën dă înapoi.
— Nu e o ameninţare, clatină el din cap. E o promisiune.
Tropăitul unor labe care se apropie ne întrerupe înfruntarea. Ne uităm în direcţia din care se aud. Mă aştept să văd aici maji fugari, în schimb, Harun şi restul mercenarilor se apropie călare, pe gheparnare furate. Roën se întoarce spre mine, îndreptând două degete către pieptul meu.
