Îmi lasă gura apă când simt miros de pui cu condimente şi de pătlagină prăjită. Platouri cu orez jollof stau aliniate lângă peretele îndepărtat; n-am mai văzut atâta mâncare de câteva luni. Dar pofta mea de mâncare dispare când Nâo ne conduce în spate, spre masa Mai-marilor. Deşi sunt îmbrăcaţi în aceleaşi armuri precum ceilalţi, liderii celor cinci clanuri emană putere.

Mâzeli se avântă:

— Mare Consiliu, daţi-mi voie să vă prezint viitorul clanului Secerătorilor! Legenda tărâmurilor… Viitoarea mamă a celor trei fii ai mei…

— Mâzeli, mai taci!

Nâo îi dă băiatului o palmă peste cap, apoi se aşază pe un scaun liber şi vorbeşte:

— Mare Consiliu, Soldatul-Care-Aduce-Moartea e alături de noi, în

sfârşit.

Zélie se încordează. Mai-marii din Consiliu tac. Toate privirile sunt aţintite asupra ei.

— Jagunjagun Ikú! răsună în toată cantina.

Îmi dreg vocea. Aştept să fiu prezentată, dar parcă nici n-aş fi aici.

Niciunui membru al Consiliului nu pare să-i pese de mine.

— Jagunjagun.

O fată cu o cicatrice care-i brăzdează ochiul stâng vorbeşte prima.

E cu câţiva ani mai în vârstă decât noi, stă cu spatele la perete şi cu un braţ peste genunchi. Rămân cu gura căscată când văd claia de bucle albe ce-i încadrează chipul cafeniu. E plină de pistrui. Am mai văzut-o pe fata asta.

Rebela de la adunare!

Atunci, m-a fulgerat din ochi. Avea vopsea roşie pe mâini. După

cum îi sorb ceilalţi cuvintele, îmi dau seama că este liderul lor secret.

Fata se lasă într-un genunchi şi se prezintă:

— Eu sunt Ramaya, Mai-Marele Clanului Conectorilor. E o onoare să-l întâlnesc pe soldatul care ne-a readus magia.

Zélie face semn spre mine.

— Nu am făcut-o singură. Am avut mult ajutor.

Ramaya aruncă o privire scurtă în direcţia mea, dar se uită prin mine, de parcă aş fi din sticlă. Simt că iau foc pe dinăuntru când se apropie de Zélie şi-i întinde mâna.

— Abia aşteptăm să te avem în Consiliu! zice Ramaya.

— O, nu ştiu ce să spun. Sunt aici ca să câştigăm războiul.

— Câştigarea războiului este doar începutul, răspunde prompt Ramaya. Cu ajutorul puterilor tale, îi putem anihila pe Nehanda şi pe titánii ei. Îndată ce scăpăm de monarhie, o să te punem pe tron.

— Staţi puţin! Cum?

Zélie îşi ridică brusc capul şi privirile ni se întâlnesc. Nici măcar nu ştiu ce să spun. Nu mai am glas.

— Cine ar fi mai potrivit să ne conducă, decât Soldatul-Care-Aduce-Moartea? întreabă Ramaya.

Am gâtlejul uscat. Fac un pas înainte – o încercare timidă de-a lua parte la conversaţie. Însă nu apuc să vorbesc. Un alt membru al Consiliului trece ca fulgerul pe lângă noi.

— Am veşti din Lagos!

Îmblânzitorul – o fată îndesată, cu umeri laţi şi multe rotunjimi –

se aşază pe un scaun. În părul mătăsos şi cârlionţat are floarea-soarelui. Mici păsări-colibri bat din aripi în jurul florilor. Armura cu tentă de roz a îmblânzitoarei luceşte când îi înmânează Ramayei un pergament micuţ, luat din ciocul păsării-colibri care-i stă pe umăr.

Ramaya citeşte uluită bileţelul.

— Glumeşti?! Prinţul e în viaţă?

Inan? Mă aplec spre ele, încercând să descifrez cuvintele scrise cu cerneală neagră.

Îmblânzitoarea îşi dă ochii peste cap şi răspunde:

— Da, ştiu. Parcă omori gândaci când încerci să scapi de cei din familia regală.

Se uită drept în ochii lui Zélie şi dă din cap, scuturându-şi buclele albe.

— Eu sunt Na’imah. Aş face o plecăciune, dar nu mă plec în faţa nimănui.

Ramaya clatină din cap.

— N-are nicio noimă. De ce să ofere regele mâncare oricărui maji care dezertează?

Zélie întinde mâna după pergament, însă i-o iau înainte. Ramaya se zbârleşte în timp ce citesc, dar nici măcar purtarea ei nu împuţinează bucuria pe care mi-a stârnit-o decretul dat de Inan.

Duc repede mâna la inimă. Îi citesc promisiunile – încercarea lui curajoasă de a instaura pacea. E mai mult decât a făcut orice alt monarh.

Am ştiut eu că Inan poate fi un astfel de rege!

— Zélie, priveşte!

Îi pun pergamentul în mâini, luptându-mă cu nodul ce mi s-a pus în gât.

— Inan se ţine de cuvânt!

Mi se învârte capul. Mă gândesc la semnificaţia acestui decret. Am crezut că am nevoie de putere ca s-o îndepărtez pe Mama de pe tronul Orïshei şi să construiesc un regat în care majii să fie în siguranţă. Dar, dacă Inan vrea să-i amnistieze pe cei din Iyika, poate că nu va mai fi nevoie să luptăm. Dac-aş izbuti să vorbesc cu el, am

putea ajunge la un acord avantajos pentru ambele părţi. Cu termenii potriviţi, am putea convinge şi monarhia, şi majii să depună armele!

Ramaya se uită la Zélie.