Slater a făcut un pas spre Sam, ridicând cuțitul. Se aștepta în mod evident ca adolescentul să se dea deoparte ca să-și salveze viața, dar Sam a făcut trei pași hotărâți în față și s-a aruncat cu capul în fața unchiului său. Luat pe nepregătite, Slater n-a avut timp să se ferească, iar fruntea lui Sam i-a spart nasul. Urlând de durere, s-a prăbușit pe podea. Sam a sărit imediat peste el și i-a aruncat cuțitul din mână. Amețit, unchiul lui a încercat să se elibereze, însă băiatul îi țintuise deja brațele cu genunchii și, ridicând pumnul, l-a lăsat să cadă cu putere.
De data asta, a simțit cum îi rupe nasul, iar Slater a urlat de durere. Plin de adrenalină, Sam nu s-a oprit, a ridicat pumnul și l-a lăsat să cadă din nou, iar din gura moale a lui Slater a țâșnit sângele.
— O să plătești, nenorocitule! a șuierat el.
Încă o lovitură, care i-a izbit capul de podea.
— O să plătești pentru ce i-ai făcut.
Încă o lovitură, iar acum ochii victimei s-au dat peste cap în orbite, lăsând să
se vadă o mare întindere de alb. Era clar că Slater își pierdea cunoștința, dar Sam tot nu se oprea, urlându-și furia și agonia în timp ce dădea lovitură după lovitură.
Nu voia să se oprească – nu putea să se oprească –, voia să-l distrugă pe nemernicul care o amenințase pe mama lui. Însă a fost tras brusc în spate, două
brațe puternice îndepărtându-l din luptă. Icnind de durere, și-a simțit încheieturile răsucite la spate, iar un polițist care abia mai respira l-a întors și i-a lipit fața de perete.
Fără suflare, gâfâind, Sam s-a uitat peste umăr când cătușele i-au mușcat pielea. Durerea părea să-l readucă cu picioarele pe pământ, iar băiatul s-a uitat îngrozit la bărbatul inconștient care sângera pe podea. Ce dracu’ îl apucase? Ce făcuse?
122.
Căruciorul se hurduca violent pe terenul accidentat, scuturând și cadrul metalic ieftin, și pe nefericita lui pasageră. Dar Mike menținea ritmul, împingându-l în sus și în jos peste grămezile de gunoi în descompunere, zgâlțâindu-l peste fierul vechi și bucurându-se de fiecare smucitură neplăcută.
Drumul n-avea să fie ușor, dar erau multe grămezi de resturi putrezite de la groapa de gunoi abandonată, iar Mike era hotărât să nu rateze niciuna. Cu ani în urmă, locul ăsta era un furnicar de oameni, care ofereau îndatoritori servicii de
reciclare, însă acum era lăsat de izbeliște și nu era nimeni acolo în afară de Mike și de însoțitoarea lui deloc entuziasmată.
Roata din față a lovit o placă de beton, iar căruciorul aproape că s-a răsturnat, însă Mike l-a tras înapoi și a ocolit obstacolul, pornind mai departe. Dacă fetița care plângea fusese nefericită mai devreme, acum era de-a dreptul înnebunită, șocul impactului făcând-o să sufere și mai tare. Țipetele ei răsunau, străpungând tăcerea mormântală a acestui loc pustiit, însă n-aveau niciun efect asupra torționarului ei. Mike auzea zgomotul, pricepea urletele asurzitoare, însă nu însemnau nimic pentru el, nu simțea nimic. Ceea ce era un lucru bun, ținând cont de ce urma să facă.
Începea să obosească, era transpirat și respira greu, dar tot nu se lăsa. De fiecare dată când era tentat să reducă ritmul, ba chiar să se oprească, o vedea din nou pe Jessica, plimbată de două fete vesele în susul și în josul grămezilor îngrozitoare de zgură. Nu arătaseră nici milă, nici îndurare, distrându-se de chinul Jessicăi – filmaseră, pentru numele lui Dumnezeu! –, deci de ce-ar arăta el? Furia, ura asta îl îmboldea să meargă mai departe și a împins în continuare căruciorul peste terenul accidentat chiar și când cadrul protesta și roțile amenințau să
cedeze în orice clipă.
Însă un zgomot din apropiere l-a obligat să încetinească și să asculte. S-a orientat și a cercetat zona, zărind o siluetă singuratică ce se ghemuia prin spărtura din gardul de plasă. Gâfâind, încordat, s-a străduit să vadă cine e. Spre ușurarea lui, a recunoscut-o pe Courtney Turner, care s-a îndreptat și a pornit în fugă spre el.
N-a făcut însă nicio mișcare să coboare, uitându-se în depărtare după alți intruși. Courtney se conformase pe loc solicitării lui de a veni aici, spunându-i la telefon că o să vină direct, dar nu l-ar fi mirat să-l înșele. Oare luase legătura cu poliția? Îl chemase pe prietenul ei? Ar fi fost în firea ei să-l trădeze, să-l păcălească
să renunțe la justiția firească, dar, spre ușurarea lui, părea să fie cu totul singură.
— Te rog, dă-mi-o înapoi…
S-a întors și a văzut-o la doar 30 de metri de grămada de resturi ruginite pe care stătea.
— Rămâi unde ești! a strigat el.
Dar ea continua să înainteze.
— Vorbesc serios! Rămâi unde ești sau o să…
Tânăra mamă s-a oprit, îngrozită de ce i-ar putea face el copilului.
— Te rog, dă-i drumul. Nu înțelege nimic din toate astea, n-a greșit cu nimic…
— Nici Jessica mea nu greșise, a șuierat Mike. Nu-ți făcuse nimic, și tot ai omorât-o. Ai dat cu pietre în ea până a murit, în timp ce implora îndurare…
Cuvintele au lovit-o pe tânără, care a tresărit, ca și cum ar fi resimțit o durere fizică.
— Mai ții minte ce-a zis? a continuat Mike coborând și împingând căruciorul fără menajamente în fața lui. Ții minte cum te-a rugat Jessica să te oprești?
Presupun că da. Tu și mica ta prietenă trebuie să fi urmărit înregistrarea video de zeci de ori…
— Te rog, domnule Burnham, n-a fost…
— Să nu îndrăznești să-mi spui pe nume! N-ai niciun drept să…
— Sincer, n-a fost așa, a insistat tânăra înlăcrimată și chinuită. Jur.
— Ba exact așa a fost. Cu cât se ruga Jessica mai mult, cu-atât mai mult te întărâta.
— Nu…
— Cu cât era ea mai neajutorată, cu atât mai mult te distrai.
— Eram doar un copil distrus, nu știam…
— Ei, acum o să simți ce-a simțit și ea, a întrerupt-o Mike brutal. O să afli cum e să te simți cu totul neajutorată, abandonată, torturată…
Courtney a ridicat privirea, iar rușinea și suferința fuseseră înlocuite de spaimă
