— Spune-mi. De ce-ai luat-o pe ea? De ce-ai omorât-o pe Jessica mea?
Fata îi vedea durerea întipărită pe chip, în ciuda nebuniei care-l poseda. Și știa că trebuie să răspundă, deși era convinsă că o va omorî indiferent ce răspuns îi dă.
— De ce?
Urlase cuvântul la ea, zdrobindu-i în sfârșit rezistența. Suspinând, Courtney a deschis gura să vorbească. Își dorea cu disperare să ia sfârșit suferința, să ia sfârșit poate și suferința lui, dar știa că adevărul mai mult o să rănească decât o să
vindece.
— Nu știu…, a răspuns ea gâfâit.
Mike a privit-o fix, îngrozit.
— Nu știu de ce-am făcut-o, îmi pare rău…
Bărbatul s-a încruntat, ochii îi deveniseră două punctulețe întunecate.
— Voiam doar să fac rău cuiva. N-a fost vorba nicio clipă de ea…
Mike a lăsat-o să cadă ca pe-un pietroi, iar fața i s-a izbit de pământ. O clipă, vederea i s-a încețoșat complet, apoi, cu un ochi pe jumătate deschis, l-a zărit cum se plimbă de colo-colo, urlând și plângând. Chiar și de unde era ea, la pământ, el părea nebun, distras de cuvintele ei. O clipă, s-a gândit că poate l-a zdrobit, că poate ar supraviețui cumplitei încercări. Însă în secunda următoare, speranțele i-au fost spulberate, părintele îndurerat se întorsese brusc, cu o furie întunecată în priviri. Abia a avut timp să reacționeze când a venit spre ea, s-a lăsat în genunchi și, țintuindu-i fața de pământ, a ridicat din nou ciocanul.
Discuția se încheiase. Acum era timpul să moară.
127.
— Spune-mi tot ce știi despre Olivia Campbell.
Christopher a ridicat privirea și a văzut-o pe Dabral venind spre el. Stătuse închis în biroul său în ultima oră, contemplând epava vieții lui, convins că situația nu poate fi mai rea. Însă acum Chandra Dabral venea spre el, cu ochii în flăcări.
— Cum adică? Nu înțeleg…, s-a bâlbâit el, încercând să câștige timp.
Dabral n-a reacționat la nedumerirea lui, și-a tras un scaun și s-a așezat în fața lui.
— Guy Chambers ne-a spus totul despre aventura voastră, așa că lasă vrăjeala, a trecut ea la subiect. Știm că ai avut relații intime cu ea mai mult de doi ani, că
relația s-a încheiat de curând… așa că am nevoie să-mi spui unde e, ce se petrece și de ce a încercat să-i însceneze lui Guy Chambers scurgerile de informații.
Christopher se uita la ea perplex.
— Doar nu vorbești serios…
— Al naibii de serios. Unde e?
— Habar n-am.
Dabral l-a privit fără să spună nimic.
— Sincer, habar n-am. Am avut un scandal dimineață, dar n-am mai văzut-o de atunci.
Din moment ce Guy Chambers îl aruncase în groapa cu lei, nu părea să mai aibă vreun rost să se prefacă. Știa deja tot departamentul că fusese dat afară din casă și fără nicio îndoială o să se afle curând și despre sarcina Oliviei.
— Când s-a întâmplat?
— Pe la 8:30.
— La ea acasă, în Tooting?
— Da, apartamentul A, Chandos Place 83. Sincer, am bănuit că e încă acolo, pentru că n-a venit aici toată ziua, din câte știu.
— A plecat de-acasă imediat după ora 9. Din ce zic vecinii, nu s-a întors. Despre ce a fost scandalul?
Christopher s-a uitat la polițistă, apoi a continuat îndurerat:
— Aseară, Olivia a fost la mine acasă. A vorbit cu soția mea, Penny, și i-a zis că
am avut o aventură și că e însărcinată cu copilul meu.
— Ei, ăsta da cadou de Crăciun, a comentat Dabral fără intonație.
— Poți să-ți închipui cum au mers lucrurile. Am stat azi-noapte la Premier Inn din King’s Cross, apoi m-am dus la Olivia la prima oră, să clarificăm lucrurile.
Femeia aia a distrus tot…
— Și care a fost reacția ei? a întrebat Chandra, evident neinteresată de suferința lui.
— Nu regretă absolut nimic. Ne-am certat câteva minute, apoi mi-a trântit ușa în nas.
— Și cât a durat?
