— Cei trei băieți ai ei, Steven, Vince și Mick, au declarat de multe ori că l-ar sfâșia pe Willis dacă ar pune mâna pe el, trâmbițându-și intențiile pe Twitter, Instagram și așa mai departe, în ciuda unor avertismente repetate din partea poliției. Ieri-dimineață, la prima oră, au avut ocazia pe care o așteptau și l-au prins într-o ambuscadă pe Willis, când se întorcea de la pub. Nu-i treaba noastră să-i aducem pe frații Bridge în fața justiției, de asta se ocupă Departamentul de Investigații Criminale din Bolton. Treaba noastră e să aflăm cine le-a dat informații confidențiale despre locul unde se află Willis, instigând astfel atacul.
— Suntem siguri că a fost o scurgere de informații?
Era detectivul-sergent Buckland, un ofițer cu experiență, foarte direct.
Teoretic adjunctul ei, însă Chandrei încă nu i se părea de încredere, ținând cont că-n ultimele săptămâni spusese în stânga și-n dreapta că el ar fi trebuit să fie promovat detectiv-inspector, nu ea.
— Asta-i teoria de lucru.
— Dar trebuie să existe și alte posibile explicații. Poate că l-a văzut cineva în complex și l-a recunoscut. Poza de la arestare apare des în tabloide, deci ar trebui să fie posibil, nu?
Chandra se întreba de ce își dorește agenta Reeves, una dintre polițistele mai noi din echipă, să nu fie vorba de o scurgere de informații, dar n-a făcut niciun comentariu și i-a răspuns:
— E posibil, dar au trecut 11 ani. Liam Sullivan, de 23 de ani, arată foarte diferit de Mark Willis, la 12 ani. Atunci era un băiat durduliu și rumen la față, în timp ce mai târziu… în fine, uitați-vă și voi…
A arătat spre fotografia victimei.
— Numai piele și os, neras, păr decolorat, cercei, tatuaje. Nu sunt sigură că eu l-aș recunoaște.
— Parc-ar fi Phil Foden în mizerie, remarcă agenta Lucy Drummond, spre amuzamentul general.
— În plus, n-a existat niciun fel de comunicare despre Mark Willis pe forumurile justițiarilor înainte de atac, a adăugat sergentul Buckland, ca să nu-i lase să divagheze de la subiect. De-a lungul anilor, au fost niște așa-zise localizări ale lui, dar de câteva luni bune era liniște pe tema asta.
— Exact, și ținând cont că Willis n-a exprimat niciun fel de îngrijorare concretă
și a fost văzut de mai mulți martori bând și stând la palavre la Butcher’s Arms în seara aceea, aparent fără nicio grijă, cred că putem presupune că demascarea a fost un șoc total și pentru el, și pentru echipa MAPPA. Și apropo de asta…
S-a întors din nou, îndreptând atenția tuturor spre șase fotografii prinse pe panou.
— Eșaloanele superioare de la Serviciul de Probațiune știau, evident, unde se află Willis, dar supravegherea de zi cu zi, activitatea personală, era asigurată de cei șase membri ai echipei MAPPA din Bolton. Așa cum știți, o înțelegere între câteva agenții de protecție publică implică mai multe organizații, ceea ce, în cazul ăsta, se reduce la acest grup mic de șase persoane. E format dintr-un ofițer superior de poliție, un consilier superior de probațiune și reprezentanți ai serviciilor sociale și ai consiliului local. Era treaba lor să se asigure că Willis respecta regulile, se comporta responsabil, avea o contribuție în societate și în general era în siguranță. În ultimă instanță, viața lui era în mâinile lor.
— Și atunci, considerăm că este unul dintre ei? a întrebat agentul Cooke intrigat.
— Asta trebuie să aflăm. Găsiți numele lor și toate detaliile în dosarul de informare și vreau să-i investigăm pe toți – istoricul comunicațiilor, situația financiară, orientarea politică, situația familială, statutul profesional, tot. Dar vreau să-i acordăm o atenție deosebită acestui bărbat…
A arătat spre un bărbat de vârstă mijlocie, cu ochi întunecați, triști și o mustață
încărunțită.
— Detectivul-inspector Martin Coates, membru cu state vechi în poliția din Bolton, care mai are cam un an până la pensie. E singurul membru din echipa MAPPA care era în Londra în ziua în care a fost trimis mesajul către Steven Bridge.
De fapt, era la o conferință organizată de Poliția Metropolitană și Ministerul Justiției, la Excel Centre din Shepherd’s Bush.
A bătut cu degetul pe zona încercuită pe hartă a celulei de telefonie mobilă.
— L-am chemat la secție în dimineața asta și am de gând să-l interoghez imediat. Poate că e nevinovat, dar coincidența localizării lui în ziua aceea merită
cercetată. Așa că aduceți-mi informații despre el, orice ar putea face legătura între Martin Coates și scurgerea de informații.
— Asta-i o decizie importantă, a intervenit sergentul Buckland. Să suspectezi un polițist în funcție.
— S-au mai întâlnit cazuri în care polițiștii în funcție au încălcat legea, sergent, și nu facem decât să mergem pe urma dovezilor. Deci aș sugera să lăsăm deoparte orice preocupări politice și să trecem la treabă.
Unii dintre polițiști erau deja în picioare, însă Chandra a ridicat mâna să-i oprească.
— Încă ceva. O să fie fără îndoială o anchetă dificilă, nu în ultimul rând pentru că un procent semnificativ din opinia publică o să aplaude ce-au făcut Steven și frații lui. Eu nu, și sunt sigură că nici vreunul dintre cei de față. A fost comisă o crimă – de fapt, două crime – și este treaba noastră să ne asigurăm că oricine a pus în mișcare acest șir tragic de evenimente este reținut și judecat conform legii.
Orice am crede noi despre Mark Willis, oricât de dezgustați am fi de crima lui, trebuie să ținem minte că are părinți, frați și prieteni care sunt acum îndurerați.
Merită dreptate. Merită să știe cine l-a condamnat la moarte. Deci pentru ei, pentru binele nostru, al tuturor, hai să-l găsim pe șobolanul care s-a jucat de-a Dumnezeu cu viața altcuiva.
21.
— Doar că nu-s sigură că asta trebuie făcut.
A ezitat, aruncând o privire spre soțul ei, după care a continuat:
— Adică discutăm de mulți ani, însă e foarte scump. Și cum vine Crăciunul, sunt îngrijorată de cât o să fie factura până la urmă.
Doctorița de vârstă mijlocie s-a întors către el, sperând să-i spună ceva liniștitor, poate ceva despre o reducere. În mod normal, Mike ar fi profitat de ocazie, sesizând că ușa era întredeschisă, dar azi cuvintele trecuseră pe lângă el și abia le înregistrase. Iritat, soțul ei a preluat inițiativa.
— Dar gândește-te la ce economii o să facem la costurile de energie. În timp, geamurile astea o să-și scoată banii. Nu-i așa, amice?
— Categoric, a răspuns Mike, dând din cap absent.
— Nu știu ce să zic, a replicat doctorița. N-am putea să luăm o broșură și să ne mai gândim?
— Sigur, sunt la recepție, a zis Mike îndatoritor. Luați una în drum spre ieșire.
