facă față altor oameni, mizerii de-astea. Ce-ar fi trebuit să facă?
— Ia uite, băieți, avem prospături…
Jenat, Jack și-a dat seama că muncitorul solid se referea la el. Alți câțiva au ridicat privirea, curioși de sosirea lui.
— Nu-i mare lucru de capul lui, dar ne prinde bine oricând un zidar în plus.
Cum te cheamă, frumosule?
— Jack.
— Jack frumușelu’?
— Cred că da.
— Nu mai fi așa speriat, băiete. Nu te mănânc. Vino lângă Jez și arată-ne ce știi…
Jack s-a conformat, conștient că restul echipei schimba priviri de cunoscător.
S-a așezat lângă Jez, un băiat deșirat cu păr ca focul, și a luat o cărămidă și o mistrie, urmând exemplul colegului său.
— Și de unde ești, Jack? a întrebat Jez prietenos.
— Epping, a mormăit Jack, concentrându-se să întindă uniform mortarul.
— Pădurean, ai? Te ocupași cu ciudățenii, Jacky, băiete?
— Nu prea cred, a îngăimat el.
— Nu prea pari convins, a râs el, mai aruncând niște mortar. Și-atunci care-i șpilul? Fotbal? Păsări? Iarbă?
— Fotbal, aș zice.
— Ce echipă?
Jack a ezitat o clipă, apoi a răspuns:
— West Ham.
Jez a pufnit dezgustat.
— Doamne, Dumnezeule! Băieți, ne-am ales cu un nenorocit de suporter West Ham…
Spre Jack s-a îndreptat un val de insulte, apoi fiecare și-a văzut de muncă, iar interesul pentru noutatea venirii lui s-a diminuat.
— Ai văzut pozele alea pe Twitter? a întrebat Jez entuziasmat.
— Ce?
— Știi tu, ăla din Bolton. Un grup pe internet – justițiari, ceva – le-a postat.
Pozele n-au rămas mult, dar erau aiurea, omule. Se vedea țeasta crăpată, sânge peste tot.
Jack a încremenit, cu cărămida ridicată în mână. Habar n-avea despre ce vorbea Jez, dar nu-i plăcea.
— Și el cine era?
— Mark Willis. Tipul care a fript-o la proțap pe capra aia bătrână și după aia i-a crăpat capul când era copilaș de țâță. L-au prins unii aseară, l-au fugărit printr-un complex de locuințe. Cică ar fi sărit de pe un pod vreo zece metri, doar să
scape de ei. A căzut pe centură, în mijlocul traficului. A plesnit tot, ca o budincă
cu gem.
Jack auzea un zgomot tot mai puternic. Chiar era adevărat?
— Tot a fost prea bine pentru el, s-a băgat alt muncitor. Pun pariu că băieții ăia sunt ofticați ca naiba că n-au pus mâna pe el, să-și ia adio corespunzător.
— L-ar fi făcut bucățele.
— Așa să știi. Violezi babe băgăcioase, la ce te-aștepți? Ăla era un animal…
Jack a încercat să nu mai asculte vocile, să se concentreze, însă i se încețoșa privirea și se simțea amețit.
— Dacă-mi spune mie cineva unde e unul din descreierații ăia, m-aș înființa imediat. Îl spintec cu o amărâtă de mistrie, a intervenit alt zidar.
— Mistrie? Un tăietor de buloane vrei să ai la tine. Să-i tai coaiele…
— Chiar așa. I-aș curăța pe toți, unul câte unul. Să-i fac să sufere. Ăia care abuzează de copii, violatori, toți.
