Se auzi din nou un hohot de râs nazal, când Courtney își dădu capul pe spate, și de data asta Mike era deja în mișcare. A aruncat scaunul de bar într-o parte și a pornit direct spre ea, străbătând sala cu pași mari. Capul îi bubuia de furie, abia dacă vedea ceva, dar știa exact ce o să facă. S-o tragă de părul ăla ca pana corbului, s-o țintuiască la pământ, apoi să-i tragă pumni în fața aia dezgustătoare și urlătoare până nu mai rămânea decât…

— Ai grijă, amice!

Avertismentul a venit prea târziu, iar Mike a intrat într-un bărbat solid care ducea patru halbe de bere. Coliziunea a fost atât de violentă, încât una dintre halbe a căzut pe jos și s-a spart, în timp ce restul berii s-a revărsat peste cămașa albă a lui Mike. Oprit brusc, a rămas pe loc șocat, furia fiind topită în lichidul rece ca gheața care i se scurgea pe piept.

— Și uite-așa s-au dus patru halbe, la naiba!

Mike s-a uitat la el, surprins că omul poate fi așa de agitat din cauza câtorva băuturi. Însă și-a dat seama că nu era singurul interesat de incident, alți băutori întorcându-se și ei să vadă ce-i cu scandalul. Revenindu-și, Mike și-a scos portofelul și i-a îndesat o bancnotă de 20 de lire în mână.

— Ia-ți altele. Îmi pare foarte rău.

S-a întors și a plecat în grabă, fără să ia în seamă insultele grosolane care-l urmăreau. După ce fusese pe punctul să comită o infracțiune gravă în fața unei mulțimi de martori, trebuia să se retragă, să-și lingă rănile și să încerce să-și recâștige o brumă de echilibru. Murise de curiozitate să știe dacă într-adevăr Courtney era aici, dacă ducea o viață confortabilă în Essex, dar acum, că avea răspunsul, nu voia decât să fie departe. Fusese o greșeală să vină aici și a plecat în grabă, trăgând de ușa pubului ca să scape de-acolo.

Ca de obicei, Courtney Turner avea ultimul cuvânt, așa cum făcuse și-n viața reală și făcea și-n coșmaruri, pentru că în momentul în care ieși în aerul înghețat al serii, îl auzi din nou.

Râsul ăla îngrozitor, batjocoritor.

31.

Amber râdea în hohote în caruselul care se învârtea. Agățat de el ca și cum viața îi depindea de asta, Russell se bucura de fiecare clipă, observându-i abandonul, bucuria, felul în care se bucura și ea de fiecare clipă. În mod normal, nu era genul care să aprecieze vizitele la bâlci, dar Amber le adora, iar entuziasmul ei dezlănțuit că e din nou la Brighton Pier era suficient ca să-l convingă să treacă peste îndoieli. În mod obișnuit, s-ar fi rugat ca experiența provocatoare de greață să se termine cât mai repede. În seara asta totuși nu voia să se mai termine.

Totul mersese perfect. Refuzase să-i spună unde merg, îi zisese doar că trebuie să ia trenul. Însă când au ajuns la Blackfriars, Amber a văzut pe panou trenul spre Brighton și a știut exact încotro se îndreaptă. Spre surprinderea lui, ei i-au dat lacrimile, pentru că nu-i venea să creadă că a fost atât de atent, atât de bun să

pună la cale această excursie nostalgică. Russell a detectat însă și o notă de tristețe; sentimentul că într-o lume ideală ar fi cu familia ei, ceea ce nu i-a diminuat în niciun fel entuziasmul în fața perspectivei de-a avea parte de-o distracție de sărbători. Mâncaseră vată de zahăr, se dăduseră în montagne russes, încercaseră fără succes să câștige jucării de pluș, ba chiar făcuseră și o tentativă eșuată să danseze lent în capătul cheiului, o întreprindere care durase doar câteva secunde înainte să se piardă în crize de chicotit. Iar acum erau în carusel, înconjurați de râsetele și țipetele celor câteva zeci de petrecăreți care-i înconjurau, în timp ce o interpretare computerizată a colindului Frosty the Snowman se auzea și apoi se pierdea în timp ce se învârteau. Amber era în elementul ei, se distra de minune, dar acum zâmbetul începea să-i piară pe măsură ce încetineau călușeii.

— Auuuu! a gemut ea teatral, cu voce de copil bosumflat. Putem să mai mergem o dată, tati?

— Nici în ruptul capului, a răspuns râzând Russell. O dată a fost mai mult decât suficient.

— Acritură ce ești! a ripostat Amber, lovindu-l cu pumnul în braț.

Călușeii au încetinit până s-au oprit, iar brațul metalic ruginit care-i susținea s-a ridicat. Amber a fost prima care a coborât, sărind și luând-o la fugă spre o tarabă

cu băuturi calde.

— Ciocolată caldă și bezele? a strigat peste umăr, în timp ce țâșnea în fața cozii, chiar înaintea unei familii numeroase.

— Nici gând. Nu mai mănânc și nu mai beau niciodată. Mi-e rău de mor.

Râzând, Amber a dat comanda și după câteva clipe mergeau spre capătul cheiului, îndepărtându-se pentru prima dată de îmbulzeală.

— Mulțumesc, Russell, a spus ea încet, strecurându-și brațul pe după al lui.

Înseamnă mult pentru mine.

— Nu-i nevoie să-mi mulțumești, a răspuns el repede. Asta am vrut să fac. Sper doar că e la fel de distractiv și plăcut cum îți aminteai.

— E chiar mai bine, a gângurit ea, lipindu-se de el.

Au mers în tăcere până în capătul cheiului, Russell fiind încântat de atingerea ei. Cu câțiva ani în urmă, un astfel de rezultat ar fi părut imposibil, când numele lui încă era întruchiparea depravării, și totuși iată-l acum plimbându-se cu femeia asta frumoasă și atrăgând priviri admirative din partea trecătorilor. Mulți ani fusese respins ca malefic, abject, și totuși iată-l arătându-și disprețul pentru toți.

Avea la braț o fată sexy care-l plăcea, care-l dorea. Se opri la balustradă și se întoarse să se uite la mulțimea care petrecea, dându-și seama că acum erau perfect încadrați de roata mare, luminată, din spate.

— Selfie scurt.

Și-a scos telefonul, s-a aplecat spre ea și a tras vreo cinci-șase cadre.

— Lasă-mă să văd, i-a cerut Amber. Probabil că am părul peste față sau ochii închiși…

Dar nu era așa. Arăta al naibii de bine, cu luminile roții aruncând o strălucire festivă asupra trăsăturilor ei. Era imaginea perfectă, poate cea mai bună poză pe care o făcuse el vreodată și era foarte încântat că o surprinsese. Russel nu știuse cum o să se desfășoare seara, dacă Amber o să intre în joc, însă trupul cald, suplu, lipit de el îi alunga toate îndoielile.

Mergea totul conform planului.

32.

— Mersi, mamă, a fost minunat. Mai mult decât minunat.

Sam și-a împins castronul și s-a rezemat de spătarul scaunului.

— Ești sigur că nu mai vrei o porție? a întrebat Emily. Mai e o grămadă.

— Glumești? Am sport mâine. N-ar fi trebuit să mănânc nici măcar o porție, darămite două.

— Păi, treaba ta… mâine n-o să mai fie așa bun.

Sam a zâmbit și a ridicat mâinile ca și cum s-ar fi predat, iar Emily a cedat și a strâns resturile de budincă din pâine și unt, pe care le-a dus la insulă.

— Auzi, mamă…

Emily s-a întors, întrebându-se ce și-ar mai putea dori fiul ei.

— Stai jos, a continuat el și s-a ridicat de pe scaun. Spăl eu vasele.

— Nu-i nevoie.

— Măcar atât pot să fac după masa asta.

Emily a acceptat și i-a întins castronul, privind mândră cum băiatul ei, băiatul ei drag, se apucă să spele vasele. Îl privea și se minuna de maturitatea, de bunătatea, de sensibilitatea lui, întrebându-se ce-a făcut ca să merite o asemenea binecuvântare. Ce prostești i se păreau acum durerea și spaima de ieri! Fusese dezamăgită că Sam chiulise și șocată de motivele lui, dar din cauza ei ieșise totul așa de jenant și încordat. Sam încercase doar să fie cinstit în legătură cu situația în care se afla, iar ea deformase lucrurile, complicându-le cu propriul bagaj emoțional, cu propriile complexe. Fiul ei era doar un adolescent obișnuit, care-și croia drum prin lume. Nu, era mai bun decât majoritatea adolescenților, pentru că avea o înțelepciune, un spirit generos, o atenție care le lipsea celor mai mulți băieți de vârsta lui. Trebuia să-și aducă aminte asta, să-l lase să-și găsească singur calea, să-i lase spațiu să respire, fără să-și lase propriile probleme să împovăreze situația.

A luat farfuriile și a traversat bucătăria spre mașina de spălat vase.

— Ți-am zis să stai jos! a protestat Sam râzând. O clipă nu poți să stai locului!

— Știi că nu mă pricep. Îmi place să am tot timpul ceva de făcut.

— Ia-ți o seară liberă, desfă o sticlă de vin, oferă-ți și tu o recompensă, măcar o dată.

Cu asta a atins un punct sensibil. Poate că merita o recompensă. Își petrecuse toată după-masa făcând o tartă cu vită și bere, budinca de pâine cu unt, cumpărând un voucher pentru Xbox ca să-i alimenteze contul, asigurându-se că