— Eu îl respect foarte mult!
— Ei, acuma hai să chibzuim puţin ce facem cu Râbiu! – îşi dădu cu părerea mama.
Simţea nevoia să înceapă a lucra îndată, s-o pornească
oriunde, să umble până la istovire.
— Da, aşa-i! – răspunse Nikolai, plimbându-se prin cameră.
— Dar am avea nevoie şi de Saşenka…
— Trebuie să pice şi ea. Vine întotdeauna în ziua când ştie că mă duc să-l văd pe Pavel.
Îngândurat, cu capul în piept, muşcându-şi buzele şi răsucindu-şi fire din bărbuţă, Nikolai se aşeză pe divan, alături de mama:
— Păcat că nu-i soră-mea aici.
— Ar fi bine s-o facem acum, cât mai este Paşa la închisoare.
Are să se bucure! – spuse mama.
Şi, după un răstimp de tăcere, grăi încet şi rar:
— Nu înţeleg de ce nu vrea.
Nikolai sări în picioare, dar în aceeaşi clipă se auzi soneria.
Se uitară deodată unul la altul.
— E Saşa, hm! – spuse încet Nikolai.
— Cum să-i spun? – întrebă tot aşa de încet mama.
— Da-a, e cam…
— Mi-e tare milă de ea…
Soneria sună iarăşi, dar de data aceasta puţin mai încet, ca şi când fata de afară ar îi trecut prin aceeaşi nehotărâre.
Nikolai şi mama se sculară şi porniră împreună, dar, la uşă, Nikolai se trase deodată înlături:
— Mai bine spune-i dumneata…
— Nu vrea? – întrebă fata cu hotărâre când mama îi deschise uşa.
— Nil;
— Ştiam! – îngână simplu Saşa, dar faţa îi păli. îşi descheie nasturii de la palton, încheie la loc doi din ei, încercă să se dezbrace, dar nu izbuti şi atunci spuse…:
— Afară-i vânt, ploaie. Urâtă vreme! E sănătos?
— Da!
— E sănătos şi voios, – murmură fata încet, cer-cetându-şi mina.
— Scrie să-l scoatem pe Râbin, – adaose mama fără a se uita la Saşa.
— Da? Mi se pare că trebuie să punem în aplicare planul acela, – rosti fata tărăgănat.
— Aşa cred şi eu! – încuviinţă Nikolai, ivindu-se în uşă.
— Bună ziua, Saşa.
Fata îi întinse mâna şi întrebă:
— Atunci, ce mai aşteptăm? Toată lumea este de acord că
planul e bun?
— Da, dar cine să organizeze evadarea? Toţi sunt ocupaţi…
— Daţi-mi voie să mă ocup eu de asta! – spuse Saşa repâde, ridicându-se în picioare.
— Eu sunt liberă.
— Bine, ocupă-te dumneata! Dar trebuie să-i întrebăm şi pe ceilalţi.
— Ii întreb eu. Mă duc chiar acum.
