Nu pot să întreb, decît după o lungă tăcere, în care mă apasă un soi de deznădejde, cu toate că surîd.
- Ce i-ai răspuns?
- M-am sfătuit cu Valeria şi ea a fost de părere să-1 chemăm... Mai ales că acum mă
certasem cu Arghiropol şi eram liberă de tot. Am întrebat-o pe Valeria dacă să mai spun vreo minciună ca rîndul trecut, să mă dezvinovăŃesc... Ea a spus să tac din gură... Că e mai bine pentru mine ca el să ştie adevărul.
I-am scris o scrisoare că îl aştept a doua zi seara, cu mare plăcere... Şi uite ce nebuneşte mi-a răspuns.
Era într-adevăr o scrisoare de înnebunit. Pe patru pagini nu era scris decît cuvîntul
„mîine", în coloană, pe fiecare pagină şi de cîte 10 - 15 ori.
Mîine
Mîine
Mîine
Mîine
Mîine
Mîine
Şi aşa toate feŃele. La urmă doar atît: „Va mai fi mîine?"
- După aceea, ne-am văzut cam în fiecare seară... Avea bilete la cinematograf şi teatru luate de la ziare şi am ieşit împreună. De cîteva ori am stat amîndoi acasă de vorbă şi se ducea Valeria la teatru.
- Ascultă, ai fost din nou a lui?
- Nu... că nici n-a fost vorba de asta... Stăteam numai aşa de vorbă, că altminteri era idealist.
Mă uit la ea, e tot senină, mare şi goală.
Draga mea,
Toamna tîrzie e de aur, părul tău bălai e de aur, ochii tăi au licăriri de aur... Săptămînaasta e aurul vieŃii mele... Sunt un nerod... Un nebun, că trei luni am suferit atît... Trimit două
locuri din vreme pentru Valeria s-o invite pe prietena ei. Cibănoiu îmi spunea azi-dimineaŃă că
ar merge şi el bucuros cu Valeria la cinematograf. Noi, care am văzut şi Carnea diabolică si Lord Satan, vom rămîne acasă...
George
Să rămîi cu Emilia, fără s-o ai !
Mă întreb ce poate fi intimitatea cu femeia aceasta, mai ales cînd nu e dezbrăcată ?
- Ce vorbeaŃi, seara ?
- Pînă noaptea tîrziu... Despre teatru... despre actori, ştia o mulŃime de lucruri.
Uneori jucam şi noi tabinet... Ii plăcea, aşa, să stea aci.
Emy scumpă,
Ceea ce-Ńi spuneam aseară epe cale să se împlinească. Azi m-a chemat prietenul de care-Ńivorbeam şi m-a prezentat unui deputat, n-ai de unde să-l cunoşti, Nae Gheorghidiu... A rămassă ne întîlnim diseară din nou acasă la el... Prin urmare, nu pot veni... N-am vorbit încă desprecondiŃii... Ştiu că va fi un buget foarte scăzut şi lefuri foarte mici. Sper să iau cronicadramatică... Gîndeşte-te puŃin la mine diseară.
George Ladima
- Cînd am primit scrisoarea am rămas trăsnită... Nici azi, jur, nu mai înŃeleg cum de el nu a văzut că Gheorghidiu este, ştii ? arendaşul pe care l-a văzut la noi.
Urmează apoi o seamă de bileŃele scurte... fie că Ladima nu mai avea timp să scrie, căci acum scria aproape singur jumătate din gazetă, şi încă articolele cele mai de seamă, fie că nu mai avea nevoie să scrie, căci pe Emilia o vedea în vremea aceasta, probabil, cînd vrea. Era o activitate înfrigurată, politică, războinică... Poate o fi fost şi o diversiune sufletească- Nu sunt decît mici bilete:
Treci cu Valeria diseară pe la mine pe la redacŃie... Mă luaŃi şi mergem să mîncăm la „Mircea".
Sat altul, pe hîrtie cu antetul Veacului:
Nu te pot aştepta... Vino direct la teatru... Eu iau un ceai la redacŃie... Vezi se, nu pierzi actul I,căci e o scenă foarte importantă... Observă că locul gazetei s-a schimbat, căci, din cauză că amapărut tîrziu, ni-l dăduse la fund si l-am trimis înapoi.
G.
Rămîn din nou îndelung pe gînduri... Toată vremea aceasta de vreo cîŃiva ani încoace e a vieŃii mele, şi trebuie să precizez că orice dată, chiar străină, trece prin existenŃa mea ca un amestec de vis şi realitate... Ceasul care a bătut orele regulate pînă
am împlinit 28 de ani e de atunci puŃin strîmb. Trăiesc o viaŃă în care nimic din ceea ce se întîmplă nu mai e cu semnificaŃie simplă... Totul trebuie să corespundă, ca în vis, la altă situaŃie, faptele capătă înŃelesuri noi, unele printr-altele. Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai înainte viaŃa mea avea zilele săptămînii: luni, marŃi, miercuri etc, care corespundeau cu zilele cifrate în calendar... cînd era ora 12, era ora 12... Dacă era cald, mi-era cald. Dacă aveam guturai, strănutam... Aveam un program, sau o lipsă de program, care se suprapuneau exact faptelor... Cînd cunoşteam un domn, era un domn, cînd cunoşteam „alt domn", era „alt domn", cînd mă culcam cu o femeie însemna că am avut-o, cînd un cunoscut spunea că-i plac Ńigările Lucky Strike însemna că-i plăceau Lucky Strike. Dar de cîŃiva ani, printr-o acumulare de împrejurări deosebite, care ele însele or fi avînd vreun tîlc, semnele nu mai corespund conŃinutului lor stabilit, faptele au alte cauze de cum le ştiu eu, dacă o femeie, care e zodia mea, rîde, nu mai înseamnă că e veselă; cînd un domn e grav, corect şi important, nu înseamnă că
nu depinde în toată soarta lui de un cuvînt al meu, cînd fug de un surîs, poate însemna că îl doresc, iar un domn cu mustăŃi războinice, pe care-l prelungeam într-un raion universitar, aflu azi că ducea pantofii Emiliei la cizmar... Ştiu că asemenea devenire e normală pentru nenumăraŃi alŃi oameni, dar ceea ce nu e normal e transformarea mea, automobilistul şi ataşatul de legaŃie Fred Vasilescu. Iar acum cînd eu nu mai sunt cum am fost, ochii mei, prin care văd lumea, sunt, mai mult ca oricînd, cum n-au fost niciodată, numai ai mei, şi înapoia lor sunt eu, numai eu... Nu pot să fiu înapoia altor ochi... NoŃiunea de normal eu nu o am decît comparînd existenŃa mea de dinainte de a întîlni pe doamna T. cu existenŃa mea de acum. Vedeam mai puŃine colori, doar cîteva nuanŃe, mult mai puŃine fapte, alte bucurii... nici nu bănuiam atîtea înŃelesuri cîte îmi sar în ochi de atunci încoace. Erau chiar mult mai puŃine întîmplări pe lume şi semănau, groase, oarecum toate. Mi s-au ascuŃit simŃurile ? Nu vedeam mai înainte nimic, ca atunci cînd treci pe lîngă un copac, plimbîndu-te fără să-l vezi măcar, deşi nu eşti distrat, numai pentru că nici nu-Ńi închipui ce ai putea vedea la un copac. Şi nici nu-Ńi pui problema asta. Dar cînd tovarăşul s-a oprit privind, şi te opreşti şi tu, descoperi nenumărate forme şi fapte. Coaja copacului e crăpată într-un anumit fel, care te sperie cu diversitatea lui, sunt flori la rădăcina lui, de soiuri foarte diferite, e şi un muşuroi de furnici, pe care dacă-l priveşti atent descoperi alte întîmplări mici, dar neasemeni una alteia.
