Dumneata ştii că economiştii noştri sunt consultaŃi de către străini? Ştii ce impresie extraordinară au făcut fn comisiile de la Geneva?

Ladima arunca tocul enervat:

- Asta-i...! Lasă-mă... lasă-mă, domnule!... Ascultă ce-Ńi spun... Vor fi chemaŃi experŃi străini... Nu e bancă fără zece economişti improvizaŃi directori, cu birouri americane, cu zeci de dactilografe, cu portari fn livrea şi cinci călătorii pe an la Berlin - Londra - Paris... Nu e bancă fără „oficiul ei de studii". Ei bine, asta nu va împiedica jumătate din ele, cel puŃin, sî se prăbuşească... E un domn director general al uneia, care vrea să ne înveŃe săptămîna trecută finanŃe, la FundaŃie... Ei bine, prăbuşirea ăstuia va fi ceva mai tragicomică...

Şi, descoperind ceva în gazetă, ridicînd mîinile cu manşete burlane, a trîntit foaia pe birou ca jignit personal.

- Uite, domnule, un tartor al economiştilor, raportorul general al bugetului, imbecilul de Oromolu.

Uită-te şi dumneata. Exprimă în raportul lui nădejdea revalorizării leului... Ai înŃeles?... Revalorizarea leului! Miliarde se vor cheltui cu asta... Cu aberaŃia revalorizării monetei. Uite ziarul... citeşte.

În timp ce noi ne grămădisem pe foaie, ca să cetim raportul, el a început să-şi ciupească mustaŃa, şi-a potrivit gulerul şi a redactat o nouă casetă, cu rînduri groase de tot, pe două coloane: Ministrul

„bugetului de aşteptare" crede în revalorizarea leului fi bazează bugetul pe ea... E naiv, nebun sau de rea-credinŃă.

(A doua zi a apărut „Raportorul" în loc de „Ministrul" - şi asta m-a mirat mult, îndemnîndu-mă spre tot soiul de presupuneri.)

Altă formulă care-l scotea din sărite era „criza", într-o seară de ninsoare abundentă şi domoală, eram în redacŃie vreo cinci sau şase inşi. Fostul ministru care spunea anecdote picante Emiliei şi unei alte colege de la teatru (veniseră să-l ia pe Ladima), un deputat, cunoscut avocat liberal. Ladima, care citea ziarele de seară, şi-a aruncat ochii pe caricatura dintr-unul, pe care abia îl despăturise... înfăŃişa pe Vintilă

Brătianu stînd de vorbă cu doi cetăŃeni jigăriŃi. Avea jos următoarea legendă: „- LăsaŃi, că dacă facem stabilizarea, o să treacă şi criza...

- Domnule ministru de FinanŃe, să nu cumva să se stabilizeze... criza."

Ladima a început să trîntească tamponul sugătoarei şi tot ce a găsit la îndemînă, ca un copil înfuriat, căci era, cînd se aprindea, copilăros, în desenul cu caricatura pe care o zvîrlise cu furie pe birou.

- Ce cruntă prostie... auzi criză!

Deputatul a rămas încremenit, fostul ministru s-a întors şi el spre noi, dar cu mîna tot pe umărul actriŃei.

- Cum, domnule Ladima, dumneata crezi sincer că nu e criză?... PoeŃii ăştia sunt teribili, domnule...

Căci am auzit că eşti poet... Spunea ieri cineva la „Capsa"...

Ladima publica versuri de mai bine de 20 de ani.

S-a oprit din plimbatul în cameră, parcă avea febră, cu ochii albaştri ca un smalŃ şters, în orbitele prea mari, cu gulerul scrobit prea larg pentru gît, mustaŃa vie.

- Ce-i aia criză?

Şi deputatul avocat, îndesat şi mînios:

- Sărăcie generală, domnule... Sărăcie... Ei, drăcia dracului. E Ńara săracă...

- Asta e criza dumitale! Ei, atunci e fals... Nu e criză, e o idioŃenie economică... Ascultă ce-Ńi spun.

Lumea e bogată... e mai bogată ca oricînd, orice-ar spune economiştii dumitale imbecili. Statul, el, trece însă printr-o criză cumplită. Şi asta e cu totul altceva... Nu e o criză economică... e o criză a statului romînesc, domnule deputat şi domnule „fost şi viitor ministru..." înŃelegeŃi!

Fosta excelenŃă a surîs indulgent, ca de o enormitate, şi a spus fără emfază:

- Statul e sărac, pentru că e lumea săracă.

Ladima' striga, gesticulînd, de erau să-i sară manşetele...

- Nu e adevărat... E sărac pentru că nimeni nu-şi plăteşte impozitele. Nimeni, înŃelegi dumneata?...

Pentru că toŃi îl duşmănesc.

- Aci e un cerc viŃios... Dacă n-au oamenii, de unde vrei dumneata să plătească?

- Nu-i adevărat... Dovadă că unii plătesc totuşi... Culmea e că plătesc cei mai săraci, singurii... funcŃionarii.

Sigur de el, tacticos, ca şi cînd ar fi făcut o întrerupere în Parlament, fostul ministru se oferi să aducă un argument decisiv cu blîndeŃe retorică.

- Domnule Ladima... Nu e chiar aşa. Impozitul industrial şi comercial în 1926 a dat 1.461 de milioane. Anul acesta să zicem că va da 1 miliard. Pe urmă ai avea dreptate... aşa ar fi dacă veniturile statului ar fi scăzut numai la impozitele directe... Partea gravă şi care dovedeşte criza este că au scăzut veniturile indirecte. Dumneata eşti poet, cum spune dumnealui, dă-mi voie să-Ńi explic pe îndelete asta...

- Nu-mi explica nimic.

- Atunci nu putem vorbi nimic... Eu cum te las pe dumneata? A scăzut adică venitul vămilor, al taxelor pe consumaŃie. Au scăzut din cauza sărăciei consumaŃiile... şi deci şi veniturile statului... Numai la alcool de la 1 miliard şi jumătate, au scăzut aproape la cîteva milioane anual.

Ladima nu se mai putea stăpîni, şi nu conŃinutul discuŃiei, cît această lipsă de disciplină în discuŃie era pentru cei doi o indicaŃie despre superioritatea lor.

- Ei, bine, asta e nemaipomenit... Crezi dumneata sincer că se consumă azi mai puŃin alcool decît înainte?... Cu adevărat, crezi dumneata că azi se consumă numai cîteva vagoane de alcool în toată Ńara romînească?... Ştii dumneata cîte fabrici avem? Poate că mii şi mii... Ştii dumneata cîte plătesc impozit astăzi? Mă întreb dacă vor fi două-trei care să nu fraudeze. Ştii că mai toate băncile şi industriile lucrează

cu două rînduri de registre? (Era în 1927, deci cu cîŃiva ani înainte de criza mondială.) Aci e jaful cel mai sfruntat... înŃeleşi toŃi cu agenŃii statului, nimeni nu mai plăteşte. Fraudele directe... evaziunile fiscale vor nărui statul romînesc... Să-Ńi spun eu dumitale, un adevăr, ca fierul înroşit de viu: Nu există duşmani mai mari şi mai aprigi ai statului romînesc de azi decît ungurii şi burghezia romînească. Statul e sărac, falimentar... Marea industrie îi fură anual, sub pretext de furnituri naŃionale, cîteva miliarde. Prin jocul taxelor vamale protecŃioniste, mai jefuieşte pe consumatori - am cetit un articol foarte interesant în privinŃa asta - încă de vreo 8-9 miliarde anual. în schimb, nu ştiu dacă două-trei industrii plătesc impozite.

ÎŃi spun eu că niciodată nu au existat un număr mai mare de bogaŃi decît acum... Dacă s-ar desface safeurile băncilor ar ieşi la iveală miliarde.

Devenise furios şi avea în colŃul gurii şi puŃin pe buza de jos cîteva fire de spumă.

MustaŃa i se zbîrlise.

- De unde ştii asta... ai darul Mafaldei?

- Nu e nevoie să fii prea inteligent ca să ştii asta... Toată lumea se vaită că lipsesc banii din circulaŃie... Da sau nu? E adevărat că nu sunt destui... Dar şi aşa... sunt vreo douăzeci de miliarde. Ghici ghicitoarea boului: unde se găsesc cel puŃin 14 miliarde absente din circulaŃie, azi?... Domnule, dacă s-ar publica listele deponenŃilor, ai rămîne uimit de ce ai afla... Dacă s-ar deschide safeurile... Bagă de seamă

că nu vorbesc măcar de depunerile fn străinătate, nici de valuta străină pusă la adăpost. Acesta e semnul

timpului... Burghezia fşi distruge propriul ei stat. Nici de armată, care e pavăza şi formula ei psihologică, nu mai îngrijeşte. E fn plină criză de inconştienŃă şi iresponsabilitate. Suntem la o răspîntie istorică.

Era aplaudat, ca să zic aşa, cu surîsuri şi glume admirative, fn aparenŃă mai mult, căci fn fond îl găseau extravagant şi-l dispreŃuiau cu indulgenŃă. Fostul ministru, rotofei şi revărsat, l-a bătut pe umăr.

- Simpatic eşti, domnule... Zi-i poet, şi-pace. Dar cum îŃi explici asta... că toată lumea se vaită?...

Băncile depun bilanŃurile... concordatele sporesc fn fiecare zi.

- Ei şi? Ce înseamnă asta?... Unul dintre aspectele crizei e şi această văicăreală generală, care are cîntecul ei. Domnule, să-Ńi spun ceva semnificativ şi uimitor: a apărut la noi fn Veacul, acum două

săptămîni, un articol optimist şi aşezat, intitulat Sfîrşit de criză?, fn care se arată că un soi de afaceri cunosc o revenire în Ardeal... Ei bine, redactorul nostru a fost apostrofat tocmai de cel pe care credea că-1 obligă: ce vrei, domnule, să deştepŃi atenŃia fiscului?